Crucile istorice - ortodoxă și catolică - din Caransebeș

Crucea albă în piața principală (începutul sec. XX)

Crucea ortodoxă – numită în epocă în mod curent “Crucea albă”- este situată în centrul oraşului, datează din anul 1810 când locuitorii ortodocşi ai Caransebeşului, la iniţiativa protopopului Ioan Tomici, au construit-o în piaţa principală, nu departe de clădirea bisericii catolice. La această cruce se ţineau procesiunile de sfinţire a apei şi cea a învierii domnului nostru Iisus Christos.

Crucea a fost ridicată prin contribuţia comercianţilor mai cu dare de mână din acele vremuri: Nicolae Goga, Mitru Băiaş, Ioan Stancovici, Dimitrie Peţa, Mitru Milivoi şi alţii. Aceştia au cumpărat în mare secret de la maistrii pietrari din Rusca piatra pentru cioplirea crucii şi exploatând elementul de surpriză au aşezat-o în piaţa oraşului pentru a ocupa locul respectiv în care conlocuitorii catolici doreau să ridice ei înşişi o cruce asemănătoare. Crucea a fost zugravită şi decorată cu icoane, care însă nu se mai păstrează în zilele noastre.

În anul 1856 s-a renovat crucea, fiind totodată împrejmuită cu un gard de fier aşa cum se poate observa şi în fotografiile făcute la începutul secolului XX. O a doua renovare s-a făcut între anii 1910-1912 când a fost transportată în curtea bisericii Sf. Gheorghe şi apoi reexpusă în piaţa oraşului, în faţa primăriei nou construite.

În perioada interbelică monumentul a împrumutat numele său farmaciei deschise în hotelul "Pomul verde" după 1920 de farm. Mihail Pătrășcanu care a afișat firma "La crucea albă", mizând în activitatea sa de marketing pe simboluri național-ortodoxe pentru atragerea clientelei în special de la sate, probabil la sugestia episcopului Veniamin Nistor, al cărui apropiat era.

În timpul regimului comunist Crucea albă a avut destinul nefericit al atâtor edificii şi însemne creştine din acele vremuri. Din motive politice ea fost îndepărtată din centrul localităţii în data de 8 iulie 1962, fiind pusă la adăpost din nou în curtea bisericii Sf. Gheorghe.

Crucea identității și demnității naționale

În ianuarie 1990 ea fost reamplasată la locul pe care a stat mai bine de un veac şi jumătate, acum făcând parte din peisajul cotidian al parcului din faţa primăriei. În timpul administrației primarului Marcel Vela, monumentul a primit numele de „Crucea identității și demnității naționale”, amplasându-se pe soclul supraînălțat, o tăbliță ce indică pe lânga noua denumire și observația „Construită de români în 1810”.

 Crucea romano-catolică (numită și "Crucea neagră") – situată azi în Parcul Drăgălina, este făcută din fier turnat, având fixat pe ea trupul Mântuiorului. La această cruce se ţine anual slujba de înviere. Ea a fost ridicată, precum crucea ortodoxă, tot în anul 1810.

Cruce și cimitir - la 1768 pe locul parcului Drăgălina

La acea vreme, ea a fost amplasată de către enoriaşii catolici în piaţa de paradă (unde este acum parcul) din faţa cazarmei infanteriei (actuala clădire a Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă), în lipsa unui loc mai apropiat de biserică, datorită ocupării locului iniţial din piaţa mare a oraşului prin ridicarea crucii ortodoxe.

Aproape de locul în care s-a ridicat crucea stătea cândva capela cu hramul Sf. Mihail a cimitirului catolic ce până în sec. XVIII-lea era situat în locul actualului parc Dragalina. În documentele istorice acest cimitir este amintit drept Coemeterium praepugnaculi, ce deservea fortificația militară aflată aproximativ pe locul actualului muzeu. Pe harta topografică a orașului din 1768, pe acest loc apare ca existentă o cruce de lemn, lângă cimitir.

Crucea catolică la începutul sec. XX

Desigur, ca şi Crucea albă, ea fost cu timpul reamplasată. Prima dată în 1906, cu ocazia ridicării în parc a statuii monarhului Francisc Iosif I, crucea a fost mutată mai aproape de centru pentru a nu încărca arhitectural parcul din faţa cazărmii. 

Părculețul cu crucea pierdută în vegetație

În acest scop a fost amplasată aproximativ pe locul actualei fântâni arteziene din faţa palatului Comunităţii de Avere. Pentru îmbunătăţirea aspectului estetic, crucea aflată pe un soclu decorat a fost înconjutată de un mic părculeţ îngrădit cu gard metalic, aşa cum se poate observa în fotografiile vremii.

Crucea a stat în acel scuar până în anii 1960 când din pricina politicii regimului comunist de tristă amintire ea a fost transportată în cimitirul catolic din str. Bălcescu unde i s-a găsit un loc demn de amplasare.

În anul 1990 a fost readusă la loc de cinste, fiind montată în actualul loc din centrul oraşului, mai aporoape de cel pe care odinioară l-a ocupat de drept.

Crucea catolică în zilele noastre

  Aceste monument, puse corespunzător în valoare, sunt repere demne de vizitat de către turiști, iar pentru locuitorii orașului ele vor rămâne puncte de aducere aminte către trecutul locului.