Consideraţii topografice.
Cetatea Caransebeşului era situată pe o terasă a râului Timiş pe traseul vechiului drum roman ce lega Tibiscum de Dierna şi se găsea în cvartalul format de actualele străzi Cetăţii - Romanilor - Gen. Trapşa - Potocului.
Sistemul de fortificaţii referite sub numele generic de cetate era compus:
● dintr-un fort central sau cetatea de bază, nucleul întregului sistem defensiv,
● un zid ce fortifica o parte din oraş incluzând case ale locuitorilor,
● avanpostul cetăţii reprezentat de o fortificație exterioară orașului fortificat, necuprinsă în interiorul zidului de incintă.
În exteriorul zidului oraşului se aflau și suburbiile localității, cartiere fără apărare militară. Nu toate aceste elemente au apărut istoric în acelaşi timp, fortificarea oraşului făcându-se treptat.
 |
| Reprezentarea cetății în forma de la 1688 suprapusă pe actuala hartă a orașului |
Este de presupus că la începuturile sale locul fortificat era reprezentat de un donjon de piatră modificat şi reparat în multiple rânduri de-a lungul timpului. Astfel, această fortificaţie reprezintă nucleul viitoarei cetăţi ce s-a format în jurul său. Prezenta acesteia este sugerată de reprezentarea grafică pe prima hartă tipărită a Ungariei apărută la 1528, numită și harta Lázár[1].
Rolul acestei fortărețe era de a asigura locul de retragere a populației în cazul în care orașul era asediat, în ultimă instanță fiind cel mai puternic punct din sistemul defensiv al așezării.
 |
| Detaliu al primei hărți tipărite a Ungariei (1528) cu reprezentarea Caransebeșului |
Situată pe o terasa superioară a râului Timiș, cetatea interioară se ridica undeva în dreptul numărului 45 de pe actuala stradă Romanilor, dominând zona dimprejur. Nu se ştie iniţial cum arăta şi ce dimensiuni avea, datele despre el fiind puţine în izvoarele istorice scrise, iar cercetăriile arheologice efectuate nu au relevat multe informaţii noi. Din analiza unui plan ce datează cel mai probabil din 1688, putem deduce că la acel moment acesta era înglobat într-o construcţie de formă decagonală cu diametrul de cca. 85 de metri, cuprinzând în interiorul său cam 4000 mp.
Această cetate interioară (arx interior, cum era numită în documentele medievale) era astfel construită, din motive de apărare, încât accesul în interiorul ei să fie cât mai dificil. Avea o singură intrare în partea nord-vestică situată la o înălţime de aproximativ 5-6 metri de la sol, iar pentru a ajunge la ea, de la nivelul drumului se urcau 30 de trepte[2], donjonul fiind construit pe o terasă superioară căii de acces, cu o diferenţă de nivel de câţiva metri, fapt ce îi conferea, prin exploatarea reliefului, o sporită capacitate de apărare. Înălţimea estimativă a donjonului era de 12-16 metri, luând ca referinţă înălţimile unor edificii medievale cu funcţie similare din zonă.[3] În partea superioară, deasupra porții de acces, zidul donjonului prezenta creneluri şi deschizături pentru a putea se putea trage sau arunca pietre asupra inamicului[4]. Donjonul prezenta cel mai probabil un acoperiș cu șarpantă din lemn și învelitoare de șindrilă pentru a apăra de precipitații construcția.
Cetatea interioară formată din donjon și zidul de apărare al acestuia a fost rezidită[5] şi reparată de mai multe ori de-a lungul istoriei, probabil din cauza numeroaselor distrugeri suferite în luptele cu turcii. Și-a încetat existența în 1701, fiind demolată ca parte principală a cetății ca urmare a aplicării Tratatului de la Karlovitz semnat în 1699.
O interesantă utilizare a rămășițelor donjonului a reprezentat-o folosirea, probabil a fundației vechii construcții, ca pivniță de păstrare a gheții la sfârșitul secolului al XIX-lea. Astfel, în trecutul nu foarte îndepărtat aici se găsea podrumul lui Homolka după cum era cunoscut locul în limbajul locuitorilor, un depozit frigorific întrebuințat de berarul Homolka ce-și avea până în anul 1888 fierbătoria de bere, precum și berăria, în centrul orașului[6], în clădirea inexistentă acum ce se afla odinioară pe locul actualului centru comercial Euro Shopping Mall și se întindea de la strada principală până dincolo de Canalul Morilor ce trecerea pe str. Vasile Alecsandri de azi.
[1] Országos Széchényi Könyvtár, Budapest, cota App. M.136: Tabula Hungari[a]e ad quatuor latera per Lazarum quondam Thomae Strigonien[sis] Cardin[alis] Secretariu[m] viru[m] exp[er]tu[m] congesta(…) accesibilă la http://lazarterkep.oszk.hu/
[2] Călători străini despre Ţările Române,vol. 6, Evlya Celebi, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976 p. 535
[3] Donjonul de la Turnu Ruieni avea înălţimea de 13,5 m, cel de la Mehadia 16 m, iar cel de la Vârşeţ 19 m (n.a.)
[4] Călători străini…, op.cit. p.536
[5] Costin Feneşan, Diplome de înnobilare şi blazon din Banat, Ed. de Vest, Timişoara, 2007 p.250
[6] Edgar Müller, Betrachtunger zur Geschichte meiner Heimatstadt Caransebes, manuscris, 1975, p.47
Despre tunelul din centrul Caransebeșului din spatele noii catedrale care are la gura lui acele ruine de ce nu se comentează și se evita ca și cum nu sa descoperit niciodată?
RăspundețiȘtergere