Caraş-Severin şi povestea unor însemne - partea a III-a (și finală!)

(Partea I a articolului poate fi accesată aici, respectiv, partea a II-a dincoace.)

Începând cu 1 ianuarie 1926, județul Caraș-Severin, rămas în forma sa consacrată la alipirea teritoriului său statului român în urma Conferinței de Pace de la Paris de la finalul Primului Război Mondial, a fost divizat în nou înființatele județe Severin și Caraș, primul cu reședința la Lugoj, al doilea la Oravița [1] (pentru reprezentarea teritorială vezi partea a II-a a articolului). Subdiviziunile teritoriale ale județelor sunt plășile.[2]

Stema județului Severin (interbelic) 

Noul blazon al județului Severin este un scut drept cu vârful în ogivă, tăiat o dată, cartierele având, cel superior, culoare celestă iar cel inferior, smalț roșu. Culorile roșu și albastru sunt aceleași cu cele din stema anterioară a comitatului Caraș-Severin, pentru motivele arătate la locul respectiv.

Mobilarea cartierelor s-a făcut atât cu elemente tradiționale cât și cu noutăți:

Stema județului Severin
1926

• cartierul superior, având un fundal albastru, are în centrul său un stup de argint flancat în dreapta și în stânga de șase albine de aur, câte trei de câte o parte. Stupul și albinele fac referire la ocupația tradițională a locuitorilor zonei, la apicultură, dar și la  agricultură în general, semnificație dublată de cea a hărniciei locuitorilor. Numărul de șase albine din jurul stupului seminifică cele șase plăși din județul Severin: Birchiș, Făget, Lugoj, Caransebeș, Teregova și Orșova. Față de stema anterioară în care apare același motiv al stupului de albine, este de remarcat faptul că fiind așezat în cartierul principal și reprezentat într-o dimensiune mai mare, acest element devine dominant în noua stemă.
• cartierul inferior, cu fundal roșu, prezintă un pod de aur peste o apă, deasupra lui fiind plasat un braț înzăuat ce ține în mână o sabie curbată. De-o parte și alta a brațului armat sunt reprezentate luna, la dextra și soarele, la senestra. Podul îl reprezintă pe cel de peste Dunăre din apropiere de Turnu Severin construit de Apollodor din Damasc la ordinul împăratului Traian. Semnificația podului se înscrie în politica naționalistă a statului (promovată inclusiv prin însemne), scopul reprezentării sale pe stemă fiind afirmarea existenței continuității elementului roman pe teritoriul județului. Acesta este un element nou ce face aluzie inclusiv la numele județului, el înlocuind imaginea cetății Severinului de pe stema anterioară. Brațul înzăuat semnifică vitejia locuitorilor în luptele de apărare, fiind preluat, deopotrivă cu motivul soarelui și al lunii de pe stema anterioară.

Stema județului Caraș (interbelic)

Stema județului Caraș
1926

Însemnul heraldic al județului Caraș este un scut drept, cu vârful în ogivă,  despicat în două cartiere, unul roșu (cel dextru) și albastru (cel senestru), păstrându-se culorile tradiționale ale însemnelor comitatului Caraș-Severin.

Având în vedere că teritoriul nou-creatului județ Caraș nu corespundea decât într-o mică măsură cu cel al vechiului comitat, din stema cea veche a comitatului Caraș nu s-a preluat decât un singur motiv la mobilarea partițiunilor scutului:

• în cartierul din dreapta, cel principal și pe fond roșu apare un soldat roman ce ține în mâna stângă o suliță îndreptată cu vârful în sus, iar în cea stângă un scut pe care sunt scrise inițialele VRR.  Motivul soldatului roman reprezentat în această formă este destul de răspândit pe însemnele oficiale  de după anul 1925, politica naționalistă a statului găsindu-i locul cuvenit pentru motivul că "ostaşul face aluzie la intensul proces de romanizare desfăşurat în antichitate în zonă, simbolizează renaşterea străvechilor virtuţi ostăşeşti în descendenţii coloniştilor romani."[3] Inițialele VRR provin de la sintagma Virtus Romana Rediviva, sloganul școlii ardelene care exprima teoria continuității romaneîn Dacia, ca bază a etnogenezei poporului român, precum și deviza ostașilor regimentului de graniță româno-bănățean, cu care, de altfel, județul Caraș prea puțin a avut de-a face.
• în cel din stânga, apare un minier întors către dreapta într-un cadru natural muntos. Deși reprezentat într-o manieră disproporționată față de peisajul din apropierea lui, minierul este un motiv tradițional ce face referire la vechea activitate de minierit desfășurată în Banatul de munte. Imaginea minierului are ca obârșie  vechea stemă a comitatului Caraș în care apare într-o reprezentare similară.

Înlocuirea unora din elementele vechilor însemne cu altele ușor surprinzătoare exprimă voinţa noului stat de a-şi revendica şi de a apăra o tradiţie bimilenară. La o analiză mai atentă, însă, alegerea acestor arme nu mai surprinde, ele apărând ca o alegere firească în contextul politic de atunci. Principalul argument adus de România în susţinerea pretenţiilor sale referitoare la Transilvania și Banat a fost cel istoric: românii sunt aici dintotdeauna, în timp ce ungurii și germanii au venit mult după aceea. Statul român a făcut tot posibilul să promoveze imaginea continuităţii printr-o serie întreagă de simboluri. Imaginea pe care dorea statul să o imprime este aceea că atunci când statul român şi-a extins administraţia şi în Banat, el nu a făcut altceva decât să continue o politică deja tradiţională. Prin urmare, introducerea soldatului  roman în stema judeţului Caraș, respectiv a podului lui Traian în cea a județului Severin, reprezintă cât se poate de clar politica dusă de statul român în slujba promovării teoriilor latinităţii şi a continuităţii populaţiei autohtone pe aceste meleaguri.[4]

Stema ținutului Timiș
1938

Stema Ținutului Timiș (interbelic)
Începând cu modificările Constituției din februarie 1938 și instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea, județele au fost grupate în ținuturi. Teritoriul actual al județului Caraș-Severin a fost încorporat în ținutul Timiș, alcătuit din județele: Arad, Timiș-Torontal, Caraș, Severin, Hunedoara.  Județele nu au fost desființate, ținutul fiind o suprastructură a lor, o unitate administrativă nouă, care beneficia de stemă proprie. 

Așadar, însemnnul heraldic al Ținutului Timiș era reprezentat de un scut cu suprafața tăiată de patru ori, rezultând cinci benzi, trei roșii și patru albastre. Singura mobilă a scutului este un corb ce stă pe o creangă de stejar și care ține în cioc un inel, simbol regăsit și pe armele familiei Huniade/Corvin, imagine existentă atât pe blazonul județului Hunedoara cât și pe pe cel al județului Timiș-Torontal. În mod evident, elementul face referire la istoria acestui ținut în care familia Huniade a avut un rol însemnat iar Comisia Consultativă Heraldică de pe lângă Ministerul de Interne l-a considerat drept simbolul cel mai reprezentativ pentru întreaga zonă.

Ca o observație, ținuturile României, unități teritoriale de tip fascist create după modelul Gau-urilor din Germania nazistă, au grupat laolaltă județe fără o bază tradițională a legăturii dintre ele, iar denumirile ținuturilor au fost în general preluate de la nume de ape, excluzând astfel orice referire la valorile și elementele locale.[5] Ținuturile au existat doar o scurtă perioadă, odată cu abdicarea din septembrie 1940 a lui Carol II, acestea fiind desființate. 

După instaurarea puterii comuniste în România și desființarea județelor, au fost abolite  și interzise însemnele heraldice ale acestora, singura stemă ce se folosea în relația cu autoritățile locale fiind stema țării, semn al politicii de centralism excesiv dusă de regimul proletar-democrat al Republicii Populare Române.
După revenirea la județe în cadrul reorganizării administrativ-teritoriale a țării prin Legea nr. 2/1968 (în vigoare  și azi cu unele amendamente), s-a dispus crearea pentru fiecare județ și municipiu al țării de însemne heraldice.[6]

Stema județului Caraș-Severin (RSR)

Stema jud. Caraș-Severin
1970

Elaborată în  spiritul actului normativ ce guverna materia, stema trebuia să cuprindă "elementele cele mai caracteristice ale tradițiilor istorice și relațiilor politice, economice și sociale" din această unitate administrativ-teritorială.[7]

Așadar, stema județului era formată dintr-un scut drept cu vârful în ogivă, tăiat-despicat cu trei cartiere. 

Acesta prezenta suprapus în abis, un scut mic despicat formând:

• în dreapta, un câmp roşu încărcat în partea de sus cu armele Partidului Comunist Român;
• în stânga un câmp tripartit vertical: albastru, galben (nu aur, galbenul nefiind un smalț heraldic !) şi roşu, ce prezintă  în partea de sus a fâșiei galbene  stema de stat;
• peste ambele câmpuri se întinde stema de stat a  Republicii Socialiste România. 

Cele trei cartiere ale scutului principal sunt:

• dreapta sus, pe un fond albastru se vede intrarea într-o mină săpată în munte, la intrare fiind vizibil semnul tradițional al minierilor, ciocanele încrucișate, din argint. Semnificația minei este tradiția mineritului pe teritoriul județului precum și bogăția minerală a subsolului.
• stânga sus, pe un fond roșu, o roată dințată de aur și o oală de turnare a oțelului, reprezentată înclinat în momentul evacuării șarjei. Aceste elemente semnifică "prefacerile" economice caracteristice epocii comuniste, un rol important avându-l în județ industria metalurgică.
• în câmpul inferior, de culoare albastră sunt reprezentate: la dextra - un braț din argint, înzăuat, ce ține în mână un pumnal,  central -  un  ornament militar format dintr-o acvilă în capăt de lance, ambele din aur pe care se suprapun în partea de jos două săbii încrucișate, din argint, iar la senestra - un stup și o albină deaspra lui, toate de aur. Trecând cu vederea nerespectarea principiilor heraldicii care interzic utilizarea de metal pe metal, seminificația elementelor luate fiecare în parte este precum urmează: brațul înzăuat semnifică vitejia locuitorilor arătată în luptele de apărare, ornamentul militar cu acvila indică prezența militară romană intensă pe teritoriul județului în antichitate și continuitatea elementului roman, iar în final stupul și albina semnifică ocupația tradițională, apicultura, larg răspândită pe aceste meleaguri.

Sub scut se află o eșarfă roșie pe care este înscris textul  "JUDETUL CARAS-SEVERIN".

După anul 1989 însemnele comuniste au fost abolite, fiind reluate în uz cele din perioada interbelică, dar nu de o manieră sistematică. Între timp, au fost elaborate noi steme pentru județe și localități, astfel că județul Caraș-Severin beneficiază de noi însemne heraldice începând cu anul 1998.[8]

Stema județului Caraș-Severin (actuală)

Stema jud. Caraș-Severin
1998

Cel mai în măsură să descrie stema este însuși actul normativ prin care aceasta a fost aprobată, din care citez:

Descrierea stemei: Stema județului Caraș-Severin, are următoarea înfățișare: în scutul albastru se află un legionar roman, privit din față, purtând în mâna dreaptă scutul cu inițialele VRR (Virtus Romana Rediviva), iar cu mâna stângă sprijinind sulița, toate de argint.

Personajul este flancat de câte un ecuson roșu de dimensiuni mai mici, încărcat, cel din dreapta, cu o albină de aur, cel din stânga, cu două ciocane încrucișate, suprapuse peste o roată dințată, ambele din același metal. La baza scutului este reprezentat un pod negru, cu două bolte plutind peste valuri naturale.

Semnificația elementelor însumate: Legionarul roman și podul amintesc de intensul proces de romanizare care s-a desfășurat în antichitate în această zonă. Deviza: Virtus Romana Rediviva amintește de vitejia ostașilor regimentului de graniță din Banat. Albina evocă tradiționala activitate a locuitorilor, apicultura. Cele două ciocane încrucișate sunt un străvechi simbol al mineritului. Roata dințată evocă activitățile economice specifice zonei și evidențiază rolul important pe care l-au avut odinioară industria extractivă și metalurgică.

Ca o concluzie ... dar mai bine as vrea să văd părerile cititorilor acestui articol. Așadar, liber la comentarii!

__________________________

[1] Decretul regal din 7 octombrie 1925

[2] Conform Legii administrative din 27 martie 1936 şi Regulamentului de aplicare, din 18 februarie 1937, teritoriul ţării era împărţit în judeţe şi comune, învestite cu personalitate juridică. Plasa era definită ca o circumscripţie administrativă a judeţului, fiind necesară pentru controlul activităţii autorităţilor locale.-  apud Vlad Lucian Popescu în Revista ERASMUS, nr. 13/2002, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2002

[3]  Maria Dogaru: Din Heraldica României”, Editura Jif, Bucureşti, 1994, p. 97

[4] Vlad L. Popescu, Evoluţia stemei judeţului Alba în perioada 1918 – 1992,  în Revista ERASMUS, nr. 13/2002
[5] Lucian Boia, Capcanele istoriei. Intelectualitatea românească între 1930 și 1950. Editura Humanitas, București, 2011.

[6] Decretului nr.503/1970 privind instituirea stemelor județelor și municipiilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 143 din 16.12.1970

[7] idem, art. 1

[8] Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998