Caraş-Severin şi povestea unor însemne (partea I)

Caransebeşenii trec aproape zilnic pe lângă clădirea grădiniţei de pe strada Episcopiei (cunoscută mai ales ca grădiniţa de lângă Tarom), dar puţină lume ştie ce reprezintă vechea imagine murală de pe frontispiciul clădirii. 

Acest edificiu purta numele de casa comitatului, întrucât aici îşi avea sediul administraţia comitatului Severin ce a luat fiinţă în anul 1873, în urma desfiinţării Regimentului de Graniţă şi trecerea zonei în regim de administrare civilă.[1] Viaţa acestei structuri administrativ-teritoriale a fost scurtă, în 1881 având loc unificarea sa cu comitatul Caraş, rezultând Comitatul Caraş-Severin cu reşedinţa la Lugoj. Casa comitatului a fost decorată cu stema stilizată a comitatului Caraş-Severin, ornament ce dăinuie şi în zilele noastre.

Decor de relief mural
(detaliu)

Analizând ornamentul mural şi raportându-l la stema oficială a comitatului, observăm similitudinile principale precum şi câteva mici diferenţe mai puţin semnificative. Cea mai evidentă diferență este lipsa din cadrul ornamentului a coroanei de pe stemă, element cu semnificație monarhică ce a fost îndepărtat cel mai probabil în perioada comunistă, ca un compromis pentru păstrarea pe fațadă a restului decorului cu rezonanță istorică de "origine nesănătoasă".

Stema comitatului Caraş-Severin se compunea dintr-un scut drept, despicat, susţinut de doi tenanţi, iar deasupra scutului odihneşte o coroană de aur. Realizarea ei s-a făcut prin combinarea elementelor heraldice ale stemelor fostelor comitate constituente, Caraş şi Severin. [2]

Diviziunile scutului sunt egale, fiecare din ele fiind mobilate cu elementele heraldice specifice fostelor comitate: Caraş, partea dreaptă a câmpului, Severin, cea din stânga, privite herladic, adică din perspectiva purtătorului de scut. În partea inferioară, ambele diviziuni sunt tăiate de un cordon de argint ce semnifică Dunărea la care comitatul era riveran.

Stema comitatului Caraş-Severin (1881)

• partiția din dreapta, dedicat părţii cărăşene, de culoare roşie, este mobilată cu un stup de albine, din aur, cu referire la ocupaţia destul de răspândită a locuitorilor comitatului, apicultura. În treimea  superioară, câmpul este tăiat de un  cordon de argint undat ce semnifică atât râul Caraş, cu referire la denumirea comitatului, cât şi bogăţia de ape curgătoare prezente în teritoriu,  iar cartierul astfel  obţinut este mobilat de imaginea soarelui şi a lunii, care simbolizează, pe de o parte, reînnoirea, iar pe de altă parte, are semnificaţia istorică a independenţei feudale, aştrii plasaţi în partea superioară a scutului arătând că regiunea, ca parte a statului, nu aparţine unui particular: deasupra ei se afă doar soarele şi luna.  Culoarea roşie este tradiţional cărăşeană ea fiind culoarea predominantă a stemei fostului comitat Caraş.
• partiția stângă, de culoare albastră este mobilată cu un zid de cetate, de culoare argintie, crenelat, cu două turnuri şi o poartă de acces, imagine a cetăţii Severinului, în vechime reşedinţă a Banatului de Severin şi de la care îşi trage numele comitatul. Deasupra cetăţii sunt aşezate două ciocane de minier, încrucişate, simbol al mineritului ce se desfăşura atât în partea severineană cât şi în cea cărăşană a zonei. Culoarea albastră a cartierului este cea specifică Severinului, aceasta fiind regăsită pe stema fostului comitat Severin.

Coroana ce planează deasupra scutului este din aur, deschisă, cu cinci ramuri (opt în realitate, numărându-le şi pe cele care nu se văd în reprezentarea grafică), împodobită cu nestemate. Simbolistica sa este de la sine grăitoare, semnificația ei fiind apartenența nemijlocită a comitatului la regatul Ungariei.

Tenanţii - personajele care susţin scutul - sunt Hercules şi un miner, simbolistica lor complexă fiind legată, pe de o parte,  de apele tămăduitoare de la Băile Herculane, cunoscute încă din antichitate, dar şi de hărnicia locuitorilor comitatului (vezi legenda despre cele 12 munci ale lui Hercules), iar pe de altă parte, de una din preocupările  de bază a locuitorilor - mineritul, o muncă pe cât de veche, pe atât de grea. Tot Hercules simbolizează eroismul, istoria consemnând în nenumărate rânduri trăsătura dovedită în lupte a oamenilor acestei zone cu un trecut zbuciumat.

Stema a fost prezentată pentru prima dată în adunarea reprezentanților comitatenși ținută la Lugoj în 22 ianuarie 1881. Utilizarea însemnului  a fost încuviințată prin rezoluțiunea preaînaltă emisă de suveran la 8.11.1881 iar înscrierea sa în cărțile regești (liber regii) a avut loc în anul 1884, după multiple solicitări ale ministrului aulic adresate administrației comitatense pentru comunicarea formei definitive a stemei.[3]

Stema comitatului Severin (1878)

Stema comitatului Severin are ca element principal un scut triunghiular cu smalţul fondului de culoare albastră, tăiat în treimea inferioară de o fâșie undată de argint ce simbolizează Dunărea care mărginea în sud teritoriul comitatului. Scutul este susținut de doi tenanți și este timbrat de un coif militar închis ce poartă o coroană nobiliară cu trei ramuri. Coiful este  împodobit cu lambrechini albaştri cu vârfuri argintii. Deasupra întregului ansamblu se găsește un braț înzăuat ce ține în mână o sabie curbată. [4]

Scutul de culoare albastră are

• cartierul principal mobilat cu o cetate având două turnuri rotunde şi ziduri crenelate. În centrul zidului de cetate se observă poarta de acces. Este reprezentată astfel cetatea Severinului, în vechime reşedinţa Banatului de Severin, care dă numele comitatului. Între cele două turnuri planează stema Ungariei, într-o reprezentare în formă de scut despicat timbrat cu coroana Sfântului Ştefan, primul rege al statului feudal ungar. Stema ungară prezintă însemnele clasice, fasciile arpadiene, într-o parte şi crucea dublă cu coroană la bază, aşezate pe cele trei movile.
• cartierul inferior este mobilat cu o semilună cu chip uman reprezentată cu faţa în jos. Semnificaţia acesteia este victoria asupra semilunii adică asupra otomanilor, victorie la care au avut un rol decisiv locuitorii zonei care au participat  eroic în luptele cu turcii.
• fâşia undată de argint care partiţionează scutul reprezintă Dunărea, fluviul la care comitatul era riveran în partea sa sudică.

Coiful de argint care apără ("timbrează") scutul, reprezentat frontal, este unul închis, de turnir, cu grilaj, prevăzut cu o coroană de aur cu trei ramuri. Aşa cum este reprezentat, coiful este unul nobiliar, având în vedere coroana pe care o  poartă, iar semnificaţia sa este legată de locuitorii teritoriului Banatului de Severin, răsplătiţi de-a lungul vremii cu titluri nobiliare pentru remarcabilele fapte de arme puse în serviciul patriei.

Braţul înzăuat care ţine în mână o sabie, deşi element exterior scutului,  are o poziţie heraldică privilegiată, fiind aşezat în locul cel mai de sus al ansamblului, continuând  obligatoriu tematica reprezentată pe scut. Într-adevăr, simbolistica acestui element militar este în strânsă legătură cu cetatea - punct strategic de apărare - precum şi cu semiluna învinsă. Semnificaţia braţului înarmat este fără îndoială vitejia manifestată în lupte care a dus la apusul dominaţiei semilunii în Banatul de Severin, predominant fiind caracterul militar defensiv al zonei. În plus, acest element este unul întâlnit şi în pe stemele nobililor bănăţeni care şi-au câştigat armoariile pentru faptele lor militare demne de răsplată princiară.[5] Totodată, pe stema Caransebeşului, centrul politico-economic  al ţinutului severinean se regăseşte acelaşi motiv.

Tenanţii scutului sunt un personaj mitologic, Hercules precum şi unul pământean, minierul. Semnificaţia simbolică a acestora am descris-o mai sus, în cadrul blazonării stemei comitatului Caraş-Severin, în care au fost preluaţi.

Comitatul Severin fiind înfiinţat de nou în 1873 şi slab înzestrat din punct de vedere administrativ, ducând lipsă de resurse umane competente, stema acestuia a fost realizată prin grija Comisiei Arheologice a Academiei  Maghiare de Ştiinţe [6], însemnul fiind încuviinţat de către suveranul Francisc Iosif în mai 1878, iar în 2 iulie al aceluiaşi an a fost prezentată spre uz în adunarea reprezentanţilor comitatenşi ţinută în Caransebeş.[7]

(va urma descrierea stemei comitatului Caraş precum şi a însemnelor heraldice ale judeţului succesor, până în zilele noastre)

Update:
partea a II-a a articolului poate fi accesată aici.
partea a III-a a articolului poate fi citită aici.
__________________
[1] Legea nr.XXVII din 1873: "1873. évi XXVII. törvénycikk a bánsági határőrvidék és a titeli zászlóalj polgárositásának törvénybe iktatásáról és a polgárositás folytán szükségessé vált más intézkedésekről" 
[2] Serviciul judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale, fond Prefectura judeţului Severin, Dosar nr. 2/1878-1897, f.2
[3] idem, f.11
[4] idem, f.1
[5] Costin Feneşan, Diplome de înnobilare şi blazon din Banat, Editura de Vest, Timişoara, 2007
[6] Webcache:  http://www.naplom.com/naplo/andre/naplo/2008-07-27*10-56
[7] SJAN-TM, f.1