121 de ani de la nasterea scriitorului René Fülöp Miller

Săptămâna trecută s-au împlinit 121 de ani de la nașterea unui fiu mai puțin cunoscut al Caransebeșului, scriitor, sociolog și scenarist renumit în SUA și Europa civilizată.

 Este vorba de René Fülöp Miller. El s-a născut în Caransebeş, la 17 martie 1891, ca René Philipp Müller, fiu al respectatului farmacist din oraş, Philipp Jakob Müller. Copilăria şi adolescenţa şi-a petrecut-o în oraşul natal unde a urmat cursurile Şcolii civile de stat ce funcţiona în actualul sediu al Liceului Pedagogic C.D. Loga. În 1909 pleacă la studii pentru un scurt timp la Cluj, după care ia calea străinătăţii şi urmează, conform tradiţiei din familie, studii de farmacie pe care le completează cu cele de medicină, psihiatrie şi filozofie la renumitele universităţi din Viena, Paris şi Lausanne. Ca licenţiat în farmacie revine în Caransebeş pentru un scurt tip în care lucrează în farmacia tatălui său din piaţa mare a oraşului, farmacie ce astăzi poartă numele DanaFarm (Șipoș).

Nu este însă atras de viaţa oarecum monotonă  de farmacist şi la scurt timp pleacă din nou în străinătate. Având înclinaţie spre literatură, după Primul Război Mondial, devine corespondent de presă din Berlin, Viena şi Paris al mai multor publicaţii maghiare și austriece. În aceeaşi calitate face călătorii în Statele Unite, Africa, Asia Mică şi apoi în Uniunea Sovietică unde petrece doi ani în care studiază manuscrisele lui Tolstoi şi Dostoievski, în urma cărora scrie lucrări pe tema vieţii celor doi mari autori: Die Lebenserinnerungen der Gattin Dostojewskis,(Memoriile soţiei lui Dostoievski), Das Tagebuch der Gattin Dostojewskis (Jurnalul soţiei lui Dostoievski),ambele apărute la München în 1925, Az ismeretlen Tolsztoj. A Tolsztoj-család hivatalos kiadása (Necunoscutul Tolstoi. Publicaţia oficială a familiei Tolstoi), publicată la Budapesta în 1929.

Farmacia Müller la începutul sec. XX

Totodată observă şi descrie schimbarea radicală a societăţii ruseşti de după instaurarea puterii sovietice. Scrie în germană şi franceză diverse lucrări pe teme sociologice, filosofice, psihologice şi religioase. Este cooptat ca membru al diverselor societăţi literare şi ştiinţifice precum: Societatea autorilor, scriitorilor şi scenariştilor din Londra, Societatea Shopenhauer din Berlin, Societatea scriitorilor germani.
În această perioadă scrie excelentele sale lucrări despre viaţa lui Rasputin, "Der heilige Teufel" (Diavolul sfânt), "Rasputin und die Frauen" (Rasputin şi femeile) apărute la Leipzig şi la Zurich în 1927, precum şi o deosebită descriere a revoluţiei sovietice și a regimului instaurat,  astfel cum le-a perceput de la faţa locului : "Geist und Gesicht des Bolschewismus" (Spiritul şi chipul bolşevismului), această din urmă lucrare făcându-l celebru imediat şi în Statele Unite ale Americii.

Pe tărâm psihologic şi filosofic scrie lucrări precum: Leo XIII. und unsere Zeit. Macht der Kirche, Gewalten der Welt. (Papa Leo al XIII-lea şi vremurile noastre. Puterea bisericii, forţele lumii), publicată în 1935 la Leipzig, "Macht und Geheimnis der Jesuiten" (Puterea şi secretul iezuiţilor), Kampf gegen Schmerz und Tod. Kulturgeschichte der Heilkunde apărută în 1938 atât la Berlin cât şi sub titlul englezesc Triumf over Pain(Triumf asupra durerii) în SUA.

În lucrările sale se preocupă şi de aspectele sociologice ale culturii, raportându-le în special la spaţiul american care îl fascina.  Colaborând cu alţi autori scrie The American Theatre and The Motion Picture In America: A History In The Making (Teatrul şi cinematograul american. O istorie a producţiei.) pe care o publică în 1931 la Leipzig şi în 1938 la New York.

În 1939, odată cu instaurarea cu mână de fier a dictaturilor fasciste în Europa Centrală, este nevoit să ia calea pribegiei şi să se refugieze în Norvegia pentru o scurtă perioadă, apoi emigrează definitiv în SUA, mai ales că soţia scriitorului (prima) era evreică. Ajuns în America, adoptă pseudonimul său literar ca nume oficial.
Însă nu lasă loc disperării şi îşi continuă prolifica activitate scriind articole şi lucrări ce văd lumina tiparelor americane. În paralel, predă sociologie şi istoria culturii ruse la prestigioasele universităţi din New York, Darmouth şi Los Angeles.
 Îi apar lucrări pe diversele teme abordate şi mai înainte de venirea în SUA: The Saints that Moved the World:Anthony, Augustine, Francis, Ignatius, Theresa (Sfinţii care au pus lumea în mişcare: Antoniu, Augustin, Francisc, Ignaţiu, Teresa), apărută în 1945, The Silver Bacchanal (Bachus de argint) - 1960. Colaborează în calitate de scenarist la ecranizarea a două romane ale sale.

Poză cu Walt Disney, discuții despre ecranizarea romanelor

Scriitorul nu uită totuşi de unde a plecat, şi într-un moment de nostalgie scrie în 1952 trilogia de nuvele Endre apărută, la unele edituri, și sub titlul englezesc The Web (Pânza de păianjen), nuvele care au ca loc de desfăşurare a acţiunii chiar Caransebeşul sfârşitului de secol XIX, unde surprinde într-o manieră unică trăsăturile profund umane ale personajelor sale atât de eterogene din punct de vedere social, naţional şi cultural. În lucrările respective, autorul insistă asupra manierei de viaţă a oamenilor locului - români, maghiari, germani, evrei - care trăiesc unii lângă ceilalţi într-un spirit de toleranţă fin conturat, specific bănățean, calitatea de om primând faţă de considerentele de ordin material, etnic şi religios.
Acţiunea nuvelelor este presărată de elemente de tradiţie, onomastice şi toponimice specifice orașului în care se desfășoară acţiunea, interesant fiind şi aspectul că după atâţia ani de la plecarea de pe meleagurile natale, scriitorul îşi aminteşte cu acurateţe de urbea copilăriei sale, respectând poziţionarea exactă a anumite locuri din oraş şi chiar spaţii din clădiri. Nuvelele sunt scrise la persoana întâi, iar naraţiunea este redată prin prisma autorului care este la rândul său un personaj secundar al celor trei lucrări.

Căsătorit, având doi copii, se stabileşte spre sfârşitul vieţii în statul Vermont, unde îşi continuă activitatea literară, scriind romane şi articole în publicaţii de specialitate şi, totodată, este cooptat la scrierea scenariilor unor ecranizări ale operelor sale. Vine în vizită la Caransebeș după război, în anul 1947 pentru rezolvarea unor chestiuni de familie.

Moare la 7 mai 1963 în Hanover, statul New Hampshire, lăsând în urma sa o bogată şi valoroasă colecţie de lucrări, cele amintite mai sus nefiind o listă exhausitivă a operei sale şi care, din păcate, a rămas în întregime necunoscută la noi, o colecţie tradusă în multe limbi care a fost şi încă este şi în ziua de azi deosebit de apreciată peste hotare, constituind chiar şi subiect de studiu la universităţi de prestigiu.
Un semn banal că René Fülöp Miller este încă un personaj  de interes cultural îl reprezintă faptul că lucrările sale pot fi şi astăzi cumpărate, fiind încă editate, o simplă căutare pe Internet conducând la peste 3 milioane și jumătate  de rezultate.
O aducere în actualitate a încercat-o dl. prof. Cornel Ungureanu de la Universitatea de Vest în numărul din 15 septembrie 1994 al revistei literare Orizont din Timişoara, însă acest demers a rămas aproape singular.

Este cel puţin păcat că bănăţenii, şi în special caransebeşenii, nici nu au auzit de acest ilustru scriitor născut printre ei şi de care pot fi mândri din toate punctele de vedere. Cu atât mai trist este că în oraș nu există niciunde o urmă a trecerii sale prin viața acestui loc, o placă comemorativă pe casa natală, un nume de stradă sau orice altceva.
În ce mă priveşte, recunosc că sunt mândru că scriitorul a fost unchiul meu.