17 aprilie 1849 - moment de creație și popas la Caransebeș

Petöfi Sándor, pictură, 1840

Marți, 17 aprilie se împlinesc exact 163 de ani de la un moment inedit legat de orașul Caransebeș: în aceeași zi a anului 1849, tot într-o zi de marți, Caransebeșul este gazdă a geniului literaturii maghiare, Petőfi Sándor care în contextul participării sale în Revoluția de la 1848-1849 ca ofițer în armata condusă de generalul Iosif Bem, a poposit și în orașul nostru.

Momentul trecerii poetului prin Caransebeș este cu atât mai demn de subliniat deoarece de aici scrie una din ultimele sale poezii, intitulată Secuii (titlu original: A székelyek) iar câteva luni mai târziu, la 30 iulie 1849 este dat dispărut în lupta de la Albești, de lângă Sighișoara. Soarta sa a rămas până astăzi necunoscută, poetul fie murind la doar 26 de ani pe câmpul de luptă și și-a găsit sfârșitul într-o groapă comună, fie a fost luat prizonier și și-a trăit zilele în îndepărtata Siberie.

Contextul trecerii prin Caransebeș a genialului poet este dat de înaintarea din Ardeal spre Banat a trupelor revoluționare maghiare conduse de generalul Bem pe traseul Hunedoara - Hațeg - Zeicani - Bucova, prin Porțile de Fier ale Transilvaniei. Acest punct era apărat de armata austriacă prin intermediul a două batalioane grănicerești de care revoluționarii reușesc să treacă în urma unei lupte de câteva ore. Armata imperială se retrage și se regrupează lângă Voislova unde în după-amiaza zilei de 16 aprilie 1849 are loc o a doua luptă din care iasă din nou victorioasă armata revoluționară, trupele imperiale retrăgându-se treptat la Obreja, Caransebeș și apoi înspre sudul Banatului, pe culoarul Timiș-Cerna. În această bătălie poetul remarcă vitejia tinerilor recruți secui cărora le dedică poezia scrisă a doua zi la Caransebeș, după intrarea în oraș a trupelor din care făcea parte.

Deși nu este o capodoperă literară, Secuii, poezia scrisă pe fugă, cel mai probabil în seara zilei de 17 aprilie 1849, este un reper de netăgăduit al prezenței poetului național maghiar în orașul nostru. Totodată, simplul fapt al compoziției acestei poezii în  condiții de oboseală, după un marș susținut și participarea în câteva lupte, indică admirația profundă a poetului față de tinerii revoluționari secui  care s-au remarcat în luptă, admirație care l-a făcut să trimită și o corespondență de pe front către ziarul central Pesti Hirlap în care descrie cu lux de amănunte faptele de mare vitejie a patru dintre tinerii secui care se disting în luptă. Totodată informează că populația din zonă, înțelegând că revoluționarii nu îi vor decât binele, fraternizează cu aceștia, la Caransebeș fiind întâmpinați cu steaguri albe.

Textul poeziei, dublat o traducere ad-hoc făcută de mine, este următorul:

A székeyek

Secuii

Nem mondom én: előre székelyek! Előre mentek úgyis, hős fiúk; Ottan kiván harcolni mindegyik, Hol a csata legrémesebben zúg. Csak nem fajult el még a  székely vér! Minden kis cseppje drágagyöngyöt ér.   Ugy mennek a halál elébe ők, Amint más ember menyegzőre mén; Virágokat tűznek kalapjaik Mellé, s dalolnak a harc mezején. Csak nem fajult el még a székely vér! Minden kis cseppje drágagyöngyöt ér!   Ki merne nékik ellenállani? Ily bátorságot szívében ki hord? Mennek, röpűlnek, mint a szél, s üzik Az ellenséget, mint a szél a port! Csak nem fajult el még a székely vér, Minden kis cseppje drágagyöngyöt ér! Karánsebes, 1849. április 17.

Nu trebuie să vă spun eu vouă: la luptă secui! Oricum voi vă aruncați înainte, tineri eroi Știu că vreți să luptați acolo fiecare Unde mugetul bătăliei urlă cel mai tare. Doar nu s-a prefăcut în apă sângele vostru secuiesc Căci pentru fiecare strop al lui o nestemată plătesc ! Ei se duc cu voioșie pe câmpul de luptă Așa cum alții se alătură alaiului de nuntă; Nu doar că-și pun flori vesele la pălărie Cu cânt se-avântă ei pe a morții câmpie! Doar nu s-a prefăcut în apă sângele vostru secuiesc Căci pentru fiecare strop al lui o nestemată plătesc ! Cine-ar îndrăzni a-i înfrunta pe ei? Cine are curajul ăsta înlăuntrul inimei? Înaintează, zboară ca o vijelie ori un gând Gonesc dușmanul cum e colbul bătut de vânt! Doar nu s-a prefăcut în apă sângele vostru secuiesc Căci pentru fiecare strop al lui o nestemată plătesc ! Caransebeș, 17 aprilie 1849

Asupra locului în care poetul ar fi putut scrie poezia se pot purta discuții vaste. Mai mult ca probabil însă, trupele armatei revoluționare au fost încartiruite în clădirea actualului muzeu, care în vremea respectivă servea drept cazarmă. Probabil într-un colț al cazarmei, sprijinit de peretele masiv al acesteia a transpus în versuri gândul ce-l purta încă de la Voislova unde a observat sclipirea de vitejie a celor patru secui. Sau să fi stat la o masă de la hanul Pomul Verde, cu o cupă de vin alături? Cine știe...
Cum nu este lipsit de interes ca locul în care geniul literar a scris una din ultimele sale poezii să fie promovat drept obiectiv turistic local, grupul de inițiativă cetățenească Pro Caransebeș care militează pentru punerea în valoare a obiectivelor orașului ia în calcul marcarea locului creației prin amplasarea în perioada următoare în incinta muzeului a unui monument comemorativ, o placă sau un bust, într-un colț dedicat revoluției de la 1848. Pentru realizarea acestuia contează însă pe sprijinul autorităților competente.