Turnul "lui Ovidiu"

Salut cu căldură inițiativa practică avută de autoritățile locale din Caransebeș de amplasare a indicatoarelor rutiere de orientare către obiectivele turistice din zonă. Printre aceste indicatoare, ce-i drept - nu foarte numeroase, l-am remarcat pe cel care arată drumul turistului către ruinele turnului medieval de la Turnu Ruieni.

Indicator rutier pe DN6

În aceeași măsură mă amuză denumirea sub care au decis factorii competenți să indice acest obiectiv istoric și turistic: Donjonul Turnul lui Ovidiu, un nume de legendă dar care are legătură cu realitatea tot atât cât are și lampa lui Aladdin.

Localizare obiectiv

 

Câteva informații faptice:Obiectivul asupra căruia m-am oprit este un donjon (turn) medieval, aflat azi în stare de ruină, situat în apropierea localității Turnu Ruieni, pe culmea dealului Stârminiţa (altitudine 420m). Construcția cu secțiune patrulateră este înaltă cam de 12 m, în trecut ea având o înălțime probabilă de vreo 13,5 m, interiorul fiind construit etajat, pe patru nivele.

Grosimea zidurilor construite în principal din piatră de râu, calcare, gresii și granit variază de la bază spre vârf , subțiindu-se cu cate 40 de cm pe fiecare nivel începând cu cel de al doilea, de la 3 m până la 1.8 m. Zidurile sunt sprijinite la colțuri cu contraforturi reduse treptat în grosime. Nivelele funcționale ale construcției erau realizate pe planșee de lemn, iar accesul în donjon se făcea printr-o ușă aflată la o înălțime de 7,5 m față de sol, prin intermediul unei scări mobile. În prezent unul din colțuri este complet prăbușit.

Ca parte a sistemului defensiv, turnul era prevăzut la 20-25 de metri de acesta, de jur împrejur cu un șanț de apărare de forma cvasi-circulară, un pod servind trecerii peste adâncitură.

Rolul turnului era unul strategic, de observație, locul propice în care este situat oferind deschidere atât către valea Sebeșului cât și spre culoarul Timiș-Cerna, eventualele mișcări de trupe inamice putând fi văzute din timp, asigurând astfel posibilități eficiente de alarmare.

Donjonul este monument istoric evidențiat în Lista Monumentelor Istorice din România cu codul CS-II-m-B-11218.

Vedere generală asupra donjonului

Puțină istorie:Datarea obiectivului este incertă, pierzându-se în negura vremii. Cel mai probabil, apariția sa poate fi stabilită în Ungaria secolului al XIV-lea deoarece stilul constructiv este unul folosit în acea vreme în regiunea noastră, în zona Hațegului aflându-se vestigii asemănătoare și datate în acea perioadă, un exemplu fiind turnul de apărare al bisericii cetății Colț, aflată în apropierea satului Râu de Mori din jud. Hunedoara. Un element care întărește datarea donjonului în secolul al XIV-lea este și descoperirea unei monede bătute și circulate în vremea regelui Carol I Robert de Anjou (1307-1342).

Prima atestare documentară probabilă a donjonului este consemnată de istoricul Pesty Frigyes, un însuflețit și riguros cercetător al ținutului nostru, ca fiind un document emis de capitlul din Oradea la 25 iulie 1467 în care se menționează un turris lapidea (în latină, turn de piatră) ca aparținând membrilor familiei nobiliare de Mutnok (i.e. Mâtnic). Se prea poate ca această familie să fi construit acest turn, ca parte a obligațiilor de apărare pe care le aveau nobilii din partea locului în acest ținut de graniță des călcat de cotropitorii otomani.

Pe de altă parte, un secol mai târziu, Petrus Petrovici de Suraklin, în calitatea sa de ban de Caransebeș – Lugoj, a desfășurat un proiect de fortificare a cetăților orașelor amintite, întărind sistemul defensiv al zonei inclusiv prin construcția de turnuri de observație cu bază patrulateră, înalte de 18-30 m, în care au fost instalate gărzi militare, jucând rolul de avanposturi. Probabil în cadrul acestui program turnul de la Turnu Ruieni s-a renovat și întărit, el existând deja în acele vremuri.

Reconstituire grafică

 Cercetările arheologice efectuate în zonă au scos la lumină urme romane în apropierea acestui turn, ceea ce conduce la posibilitatea ca în acel loc, înaintea construcției turnului medieval, să se fi aflat un obiectiv antic cu scop similar. Afirmația este întărită și de existența în zidăria donjonului a unor elemente de construcție romană, îndeosebi plăci de calcar, refolosite, incluse mai cu seamă la colțurile zidăriei și la nișa de tragere existentă într-unul din pereții construcției.

Localitatea Turnu Ruieni, formată din contopirea celor două sate învecinate, Turnu și Ruieni, își trage numele de la acest turn de observație.

Puțină legendă: În ce privește denumirea obiectivului, Turnul lui Ovidiu, aceasta a fost dată de legendele care au pus dintotdeauna stăpânire pe imaginația oamenilor.

Una din aceste legende spune că numele turnului ar veni de la anticul poet roman Ovidiu (Publius Ovidius „Naso”) exilat la Tomis (azi Constanța), pe malul Mării Negre. Zice legenda că autorul Artei iubiriiși mai apoi a Tristelorși Ponticelorar fi trecut prin această zonă, fie în timpul drumului spre locul de exil, fie în cursul vizitelor făcute în Dacia, odată așezat la Tomis. Mai mult, legendele au fost țesute și mai departe și au fost preluate chiar și de diferiți istorici credului ai vremurilor. Aceștia au găsit în vorbele atribuite lui Ovidiu și originea denumirii orașului Caransebeș, întrucât, conform legendelor, ajuns pe meleagurile noastre s-ar fi îndrăgostit subit de ele (probabil sedus de priveliștea mirifică oferită privitorului de pe promontoriul turnului de observație), poetul ar fi exclamat: cara mihi sedes! Această propoziție care în limba latină înseamnă ținutul meu iubit!sună oarecum similar numelui Caransebeș, iar mințile înfierbântate au preluat imediat ideea și au găsit explicație pentru ceea ce istoricii nu au găsit nici până în zilele noastre.

Realitatea istorică infirmă însă orice pretinsă prezență a poetului latin în zonele noastre, pe de o parte, fiindcă exilarea sa la Tomis a avut loc în anul 8 d. Ch., el decedând după vreo 10 ani, adică în anul 17 sau 18 (incert), iar pe de altă parte, cucerirea romană completă a Daciei a avut loc abia după cel de-al doilea război ce a avut loc între 105-106.

Așadar, poetul nu putea trece în siguranță pe teritoriul Daciei nici la momentul deplasării către locul de exil (călătorie pe care, de altfel, în mod firesc a făcut-o pe mare) și nici ulterior, fiind greu de acceptat că s-ar fi aventurat în scop de vizită la o distanță de peste 700 km în interiorul Daciei printre cei pe care îi descria în lucrarea sa Tristele (cartea V, poemul 7):

„Oamenii ăştia abia de-s vrednici de numele de oameni,

Căci mai sălbatici ei sunt chiar decât lupii cei cruzi.

Nici nu le pasă de legi, căci dreptatea se pleacă puterii.

Paloşul lor bătăios biruie orişice drept.

Largii nădragi şi cojocul de ger îi păzesc anevoie

Iar fiorosul lor chip e acoperit de păr lung.

Doar la puţini mai găsești vreo urmă de limbă grecească,

Schimonosită şi ea de al barbarului glas”

O altă variantă a denumirii acestui turn este Turnul Ovid, destul de des folosită în trecut și care este mult mai acceptabilă etimologic: în limba slavonă sintagma o vidiînseamnă pentru vedere, pentru observație. Este mult mai probabilă ipoteza ca populația vorbitoare de limbă slavă, cândva existentă în zonă, să fi făcut referire la edificiul turn de observațiesub o formă de genul „kula o vidi”, iar mai apoi un neștiutor să preia în formă latinizată denumirea ca Ovidii turris, rezultatul fiind Turnul lui Ovidiu, întrucât numele Ovidiusse declină la genitiv Ovidii, cuvânt omofon cu sintagma slavonă o vidi.

Această ipoteză cred că e mult mai realistă pentru justificarea Ovidiuluidin denumirea acestui obiectiv.

Concluzie:Scopul pe care îl are informarea oamenilor asupra unui monument istoric îl constituie educarea lor în sensul cunoașterii, păstrării și promovării moștenirii culturale. Însă pentru a obține aceste țeluri informarea trebuie să fie corectă și să nu promoveze idei greșite oricât de mult ar fi ele regăsite în legende fantastice. Consider că nu trebuie promovată în niciun caz legenda falsă a legăturii lui Publius Ovidius Naso cu donjonul de la Turnul Ruieni.

De aceea, ar fi mult mai nimerit ca indicatoarele și materiale de promovare a acestui obiectiv istoric să menționeaze acest edificiu sub un nume mai simplu și mai just, ca de exemplu Donjonul de la Turnu Ruieni.

Disclaimer: Materialele fotografice prezentate în acest post sunt în majoritate preluate de pe site-ul http://jupiter.elte.hu, drepturile asupra acestora aparținând autorilor menționați acolo.