Două monumente, se pare, unice în lume dedicate turistului și, respectiv, turismului se află în Banatul montan, la poalele Munților Poiana Ruscăi. Ridicate în urmă cu mulți ani, ele omagiază activitatea de drumeție în natură, o activitate pe cât de plăcută omului, pe atât de sănătoasă.
Monumentul Turistului - 1914
Cel mai vechi monument cunoscut, aflat pe teritoriul de azi al României, dedicat turistului este situat la poalele Munților Poiana Ruscăi, pe Valea Cireșului, la confluența cu un afluent minor, într-o pădure din cuprinsul comunei Nădrag, jud. Timiș. Datează din anul 1914 și mult timp a fost ascuns privirii de vegetația crescută haotic împrejurul său.
 |
| Imagini cu Monumentul Turistului din 1914 precum și detalii |
A fost adus la cunoștința publicului de neobositul montaniard Ioan Balaș din Nădrag care l-a găsit cu mai bine de trei decenii în urmă, a curățat locul, a marcat traseul către acesta și a amplasat în apropierea monumentului un indicator suplimentar[1].
Accesul către monument se face din Nădrag pe drumul forestier DC140 ce duce spre Cabana Căpriorul de-a lungul Văii Padeșului. La cca. 1,5 km de la ieșirea din localitate, din dreptul unei vechi cabane abandonate, numite „La Păstrăvărie” începe poteca turistică marcată cu punct galben ce duce efectiv până la monument. Poteca duce în amonte, în Valea Cireșului, pe cursul pârâului, nefiind foarte bine vizibilă în anumite locuri, iar drumețul este nevoit să treacă peste cursul apei în multiple rânduri.
 |
| Localizare pe hartă a Monumentului Turistului - 1914 |
 |
| Valea Cireșului, poteca spre monument |
Construit din beton armat sclivisit, monumentul are forma unui trunchi de piramidă patrulateră regulată, cu muchiile rotunjite, așezat pe un soclu, latura bazei mari măsurând 70 cm, iar cea mică 40 cm. Tot ansamblul se ridică pe o fundație din același material. Înălțimea monumentului este 3,20 metri.
În partea superioară, baza mică a trunchiului de piramidă reprezintă postament pentru un drumeț stilizat, executat prin decuparea pe contur dintr-o tablă de oțel a formei unei persoane având în spinare un rucsac iar în mână un băț. Pe cap, drumețul poartă o căciulă.
În mijlocul trunchiului de piramidă este dăltuit într-o casetă dreptunghiulară scobită în material, numele locului în care a fost așezat obeliscul, și anume „JAHN VÖLGY”, adică în maghiară „VALEA JAHN”. Totodată, sub această denumire este înscris, tot prin dăltuire, anul amplasării: 1914.
Soclul monumentului are încastrată o placă metalică turnată ce conține în relief următorul text, scris în limba maghiară:
HA AZ UTAD ERRE VEZET,ÉLVEZNI E KIES HELYET,
BORÍTSD FÁTYOLAL A GONDOD,
DACĂ DRUMU-ȚI PE AICI SE ABATE
SĂ TE BUCURI DE ACEST LOC APARTE,
LASĂ-ȚI PĂSUL CU UN VOAL ÎNVELIT
Textul maghiar de pe placa metalică prezintă o greșeală de ortografie: cuvântul „fátyollal” este scris cu un singur „l”. Cu toate acestea, în rest, este corect și deosebit de poetic având o tentă ușor arhaică, fiind corespunzător perioadei în care a fost scris. În niciun caz nu se poate susține afirmația domnului Ioan Balaș cum că textul ar fi „pocit” și scris probabil de un necunoscător al limbii maghiare[2].
Lângă monument, prin strădaniile aceluiași inimos Ioan Balaș a fost ridicat un indicator suplimentar, din material lemnos, ce face cunoscut lumii că acesta este Monumentul Turistului - 1914 și conține o traducere în limba română a poezioarei maghiare de pe soclul monumentului. În urma iernii din anul 2019/2020 acest indicator a fost distrus și pus la pământ de forța vântului, iar textul tăbliței de pe el a devenit ilizibil.
Cui a aparținut numele de familie Jahn și ce legătură are cu turismul din zonă?
Apare ca puțin misterioasă inscripția principală de pe monument, și anume „Jahn Völgy”, ceea ce se traduce prin „Valea Jahn”, mai ales că această vale pe care se află monumentul este îndeobște cunoscută ca Valea Cireșului, apărând în această formă chiar și pe hărțile vechi.
Desigur că misterul va dispărea de îndată atunci când cercetăm istoria locului. În anul 1914, cel al edificării acestui monument, Wilhelm Jahn era deja de câteva decenii director al Societății pentru Industrializarea Fierului din Nădrag[3]. Așadar, denumirea văii, sau poate a tronsonului de vale secundară la începutul căruia este amplasat monumentul, este cu certitudine în legătură cu Wilhelm Jahn, un om ale cărui activități au fost definitorii pentru viața localității Nădrag, cu valențe deosebite în activitatea de turism.
German la origine, Wilhem Jahn, sau în versiune maghiarizată Jahn Vilmos, așa cum îl regăsim în cele mai multe documente ale epocii, s-a născut în anul 1853[4] și călcând pe urmele tatălui său, Wilhem Jahn senior, a devenit inginer minier, principala sa arie de activitate fiind în domeniul industrializării fierului. Ca reprezentant al Societății pentru Industrializarea Fierului Nădrag S.A. cu sediul la Viena, conduce și dezvoltă, în calitate de director, uzina din Nădrag a acestei firme. El a fost cel care a construit calea ferată cu ecartament îngust Nădrag-Găvojdia pentru a ușura transportul materialelor industriale și a produselor societății, legând astfel localitatea Nădrag la rețeaua de căi ferate europene[5].
Devine în 1888 membru al Asociației Siderurgiștilor Germani cu sediul în orașul Hagen din zona industrială Ruhr din Germania[6]. Este admis ca membru deplin în prestigioasa Societate maghiară de geologie[7] în anul 1893.
Pentru necesitățile de lucru de la uzina din Nădrag care producea diverse obiecte din fier, inventează împreună cu un coleg o mașină de formare-matrițare pentru care obține două brevete de invenție[8] în anul 1893.
În anul 1897 devine acționar și membru în consiliul director al nou-înființatei societăți pe acțiuni Prima Fabrică Ungară de Seifuri și Mașini cu sediul la Timișoara[9], pentru care uzina din Nădrag furniza subansambluri metalice.
În anul 1906 Wilhelm Jahn este ales membru în consiliul director al Băncii Agricole Sud-Ungară S.A. din Timișoara[10], iar în 1916 este numit membru în consiliul director al Societății Timișorene de Arendare S.A.[11]
Jahn este implicat, din 1886, prin intermediul întreprinderii pe care o conducea, în exploatarea de cărbune brun la Caransebeșul Nou. Totodată, în nume propriu, exploatează cărbune și la Iablanița și Lăpușnicel[12]. Din 1907, este membru în conducerea Societății de Industrializarea Lemnului S.A. din Caransebeș[13].
Pentru meritele sale deosebite în domeniul siderurgiei, atât pentru expertiza sa științifică cât și pentru activitățile sale în plan comunitar, Wilhelm Jahn a fost decorat în 1910 de către rege cu cea mai înaltă distincție: medalia Crucea Franz-Josef în rang de cavaler[14].
Wilhem Jahn, la fel ca și tatăl său, a fost un om iubitor de natură și de oameni, iar prin activitatea sa a căutat să îmbunătățească viața semenilor săi. Astfel, într-o perioadă când aceasta era o raritate, ca director al uzinei a făcut eforturi pentru asigurarea unei pensii angajaților societății după încetarea activității lor în câmpul muncii, prin completarea voluntară a contribuției CAS a angajaților, astfel că firma plătea pentru fiecare om cota de 60% din valoarea contribuției, după cum reiasă dintr-un comunicat în presa anului 1908 al Asociației Naționale pentru Pensii din Ungaria[15].
Activitățile din timpul liber al angajaților uzinei din Nădrag erau și ele subvenționate de firmă prin bunăvoința lui Jahn: firma se îngrijea de un vast domeniu de vânătoare, iar pe toți angajații i-a înscris ca membri cotizanți în Asociația Națională Ungară de Protejare a Vânătorii[16], aceștia beneficiind de posibilitatea de a vâna pe domeniile societății cu toate avantajele aferente. Motto-ul asociației era: „Aceasta să fie nobila străduință a vânătorului: să protejeze, să cruțe și să apere vânatul; să vâneze după dorința legii și a cutumelor; să-L slăvească pe Creator în fiecare făptură!”
Wilhelm Jahn și-a adus contribuția și la activitatea de recreație în natură a copiilor, găzduind gratuit elevi din Lugoj aflați în excursie școlară ori punând la dispoziția copiilor cu dificultăți materiale din Timișoara a facilităților de cazare de care dispunea. Astfel, ca exemplu, în anuarul din 1892 al Gimnaziului Superior din Lugoj, întregul corp profesoral îi aduce mulțumire pentru găzduirea unui număr de 70 de elevi de la această școală cu ocazia unei excursii a acestora la Nădrag[17]. De asemenea, în presa timișoreană a vremii i se aduc calde mulțumiri pentru disponibilitatea de a ajuta la organizarea și suportarea cheltuielilor unei tabere la Nădrag pentru 33 de copii timișoreni nevoiași de diverse naționalități și confesiuni, așa cum reiese din statistica redată în publicație. Această tabără avusese loc în 1908 în organizarea Clubului Humanitas din Timișoara și a oferit copiilor un sejur gratuit de 5 săptămâni în Munții Poiana Ruscăi, sub supravegherea unui învățător și a unui medic pediatru[18].
Probabil că deschiderea lui Wilhelm Jahn către tot ce însemna natură a fost moștenită de la tătăl său, demn și el de a fi măcar menționat aici. Wilhelm Jahn senior a fost membru fondator al Asociației Carpatine Ungare[19], alături, poate nu întâmplător, de „măreasa din Poieni”, contesa Leopoldina Bogdanovics-Stojanovics, mama lui Ferencz, tânărul nefericit înmormântat în cripta cu arhitectură deosebită aflată la marginea localității Poieni, de partea cealaltă a muntelui. Wilhelm Jahn senior, de formație inginer minier, și-a început activitatea ca administrator domenial și director al minelor din Sebiș, jud. Arad. Sub conducerea sa a fost instalat între 1860-1861 primul laminor din zonă[20]. Este membru în Societatea maghiară de geologie din 1885. Aparte de activitatea sa profesională, a fost un dedicat naturalist, observând plante și animale, chiar descoperind noi specii. Pentru aducerea la cunoștință publică a muncii și documentărilor sale, colaborează sistematic la Revista Ungară de Botanică din Cluj ce îi publică diversele cercetări. O specie de stejar, documentată și descoperită de Jahn la marginea viei sale, în apropierea pădurii din zona deluroasă a Sebișului, a fost denumită științific în onoarea sa, primind denumirea de Quercus Jahnii[21].
În concluzie, toponimul înscris pe monument face referire la unul ori amândoi membri marcanți ai familiei Jahn, tată și fiu, oameni dedicați naturii și turismului așa cum era el perceput la începutul secolului al XX-lea.
Lipsa de documentare în această privință a dat naștere diverselor păreri, unele publicate în presă ori chiar sub formă de lucrări științifice[22], și care susțin eronat, pe baze folclorice, explicații conform cărora „Jahn Völgy” ar fi fost, de fapt, o persoană, un vânător ce locuia în cabana de la Păstrăvărie și ar fi ridicat acest monument, din dragoste față de natură și drumeții și și-a trecut numele pe monument, semnându-l. Mai mult, numele acestei persoane fictive a fost menționat în forma Jahn Volgy or chiar Jahn Volcy, în totală ignorare a caracterelor dăltuite în piatra monumentului. Pentru a face cât mai credibilă această susținere, s-a vehiculat inclusiv ideea că în vechiul cimitir din Nădrag ar exista încă mormântul acestei persoane, evident locul exact neputând fi aflat. O minimă documentare pe acest subiect cu consultarea a unui cunoscător de limbă maghiară, ar fi dus la respingerea ca fabulație a acestei legende ce neagă evidența.
Se pune problema dacă acest monument este dedicat turistului ori turismului. În primul rând, trebuie subliniat că monumentul se referă la turiștii care își găsesc liniștea în natură, în partea de sus fiind conturul unui drumeț. Textul de pe soclu, îndeamnă la savurarea clipelor petrecute în natură, la regăsirea păcii interioare, și se adresează în mod sigur celor care practică turismul. Așadar, cu certitudine putem spune că monumentul este un veritabil semn al omagiului adus turiștilor, urmând a fi ocrotit și pus în valoare în mod corespunzător.
Monumentul Turismului de la Rusca Montana -1936
Un alt monument ce omagiază turismul și pe practicanții acestei frumoase activități este cel aflat astăzi la intrarea în localitatea Rusca Montană și care poartă mențiunea neechivocă:Monumentul Turismului.
 |
| Monumentul Turismului - 1937 |
Accesul către monument se face pe DJ684 din direcția Voislova. Coordonatele GPS la care se află sunt:45.552959N, 22.459417E.
 |
| Amplasarea actuală a Monumentului Turismului -1937 |
Asociația cu sediul la Caransebeș, fondată în martie 1935 și-a propus ca scop, conform actului său constitutiv:”protecția naturei, desvoltarea alpinismului și turismului sub toate formele lor; promovarea cercetărilor științifice a regiunilor noastre din punct de vedere geografic, istoric, etnografic, geologic precum și promovarea a tuturor ramurilor din științele naturale”[23].
Cu ajutorul lui Johann Bibel, proprietar al carierei de marmură din Ruschița, care a oferit materialul, și în organizarea lui Vasile Magdaş, inginer silvic și șef al Ocolului Silvic Rusca Montană, în anul 1936 încep lucrările de realizare a acestui monument. Executat din marmură albă, monumentul format din mai multe blocuri de piatră suprapuse, în partea de sus are sculptată o emisferă din care țâșnește o flacără simbolică a iubirii pentru oameni și natură[24]. În total, format dintr-un număr de opt blocuri de marmură, monumentul are o înălțime de 3,40 m, fiind așezat pe un soclu în formă de prismă dreptunghiulară regulată având latura de 80 cm iar înălțimea de 40 cm.
Pe unul din corpurile superioare ale monumentului, aflat sub flacăra stilizată, apare inscripția „MONUMENTUL TURISMULUI”, executată în semicerc arcuit în sus, înglobând acronimul „C.T.B.” iar dedesubt este înscris anul începerii realizării monumentului, 1936, și mențiunea: „Ridicat de Clubul Turistic Bănățan Caransebeș”.
Pe corpul inferior, este dăltuit textul:
Aruncă năcazul şi patima urii.
Încearcă să prinzi din legile firii
Scânteia divină: virtutea iubirii.
Monumentul a fost dezvelit la data de 1 august 1937 în prezența a numeroși participanți.
 |
| Inaugurarea monumentului la 01.08.1937 |
 |
| Locul de amplasare inițială în 1937 a Monumentului Turismului |
Lăsat uitării în timpul celui de al Doilea Război Mondial, monumentul a fost invadat de vegetație și ascuns de privirea trecătorilor. O încercare de reabilitare a sa a avut loc în anul 1976, însă nu s-a realizat mare lucru. În anul 1984, la inițiativa inginerului Walter Frank, șef al ocolului silvic, monumentul a fost mutat pe actualul amplasament de la intrarea în localitatea Rusca Montană dinspre Voislova, în locul numit Pârâul Mare, în urma obținerii acordului autorităților de resort.
Monumentul a fost apoi împrejmuit cu un gard de lemn, iar în spate și în lateralele sale au fost plantați brazi și amplasate rondouri de flori. Tot aici a fost amenajată o mică parcare precum şi un loc de recreere pentru copii cu băncuțe și leagăn.
Odată cu cea a 60-a aniversare a existenței monumentului, în anul 1997, a fost organizată la fața locului o manifestare specială. De atunci, în fiecare an în luna august, la Rusca Montană, se sărbătorește o zi dedicată Monumentului Turismului. Sărbătoarea se încheie cu un foc de tabăra și jocuri de artificii. Clubul filatelic din Caransebeș a lansat atunci o marcă poștală reprezentând monumentul, o ilustrată și un plic „prima zi a emisiunii” – 3 august 1997[25].
 |
| Marcă poștală dedicată Monumentului Turismului - 1997 |
În 15 septembrie 2013 în imediata vecinătate a Monumentului Turismului a fost ridicat un al doilea monument de marmură, acesta fiind dedicat comunei Rusca Montană, având tot o formă de obelisc și pe frontispiciul căruia stă înscris „Comuna Rusca Montană” iar dedesubt cuvintele „Bine ați venit! / Willkommen! / Welcome!”.
Cele două monumente prezentate aici, dedicate turistului și turismului, ridicate cu același scop sunt, se pare, unice în Europa și glorifică o activitate atât de îndrăgită oamenilor și anume turismul în natură. Ele ar trebui, poate, legate între ele printr-un traseu tematic, pentru a fi ambele promovate mai bine și odată cu ele turismul în Munții Poiana Ruscăi, un masiv muntos ce se reprezintă locul de întâlnire a trei județe: Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara.
[1] C. Obeadă, Văile Nădragului ascund cel mai vechi monument turistic din țară în Redeșteptarea, 2016, accesibil la https://redesteptarea.ro/vaile-nadragului-ascund-cel-mai-vechi-monument-turistic-din-tara/
[2] Ibidem
[3] Magyarország tiszti cím- és névtára - 33. évfolyam, 1914, p.765
[4] Rendeleti Közlöny a Magyar Királyi Honvédség számára, 1892 (19. évfolyam, 1-74. szám), p. 22
[5] Dr. Cirbusz Géza, A Ruszka Pojána, în Turisták Lapja, Budapest, 1905 (16. évfolyam), p.126
[6] Stahl und Eisen. Zeitschrift für das deutche Eisenhüttenwesen, nr. 6, iunie 1888, p.424
[7] Földtani Közlemény 31. köt. 1901. 1-4. füzet, p.78
[8] Központi Értesítő, 1893 (18. évfolyam, 2. félév), p.1112, pct. 318
[9] Központi Értesítő, 1897 (22. évfolyam) p.1137
[10] Központi Értesítő, 1906 (31. évfolyam, 1. félév) p.445
[11] Központi Értesítő, 1918 (43. évfolyam, 2. félév) p.1403
[12] L. Vajda, Mineritul carbonifer în Banat (1867-1900) în Acta Musei Napocensis, X., 1973, pp.345-347
[13] Magyarország tiszti czím- és névtára XXXII. évfolyam, Budapest, 1913. p. 734
[14] Magyar Vaskereskedő, 1910. december 11., 10. évfolyam, 52. szám p.25
[15] Művezetők Lapja, 1908 ,11. évfolyam, 19. szám, p.381
[16] Vadászlap, 25. évfolyam, 1904. okt.15, p.1
[17] Putnoky Miklós, A lugosi kir. kath. főgimnázium értesítője az 1892-3 iskolai évről, Lugoj, 1893, p.33
[18] Városi Közlöny, Timișoara, 1909, ianuarie, nr. 1
[19] A Magyarországi Kárpátegyesület évkönyve 12. (1885)
[20] D. Sinaci, E. Arbonie, Administrație românească arădeană, vol.III, Arad, 2011, p.62
[21] Magyar Növénytani Lapok, XI.évf. nr.124, Cluj, noiembrie 1887, p.147 și urm.
[22] Linc, R., Șerban, E., & Caciora, T., (2019). Poiana Ruscăi: One Mountain and Two
Monuments. Analele Universităţii din Oradea, Seria Geografie, 29(2), 146-157.
https://doi.org/10.30892/auog.292114-831
[23] Statutul Clubului Turistic Bănățan C.T.B., Ed. Tipografiei Diecezana, Caransebeș, 1936, p.1
[24] H. Piess, V. Florea, Monumentul Turismului - fişă monografică, http://salvamont.org/bin/articole/show.php?lng=ro&id=2581
[25] Caras-Severin: Monumentul Turismului, 14.02.2015 în http://www.dozadebine.ro/caras-severin-monumentul-turismului/
Un articol excelent, ne bucuram ca am aflat informații extrem de interesante! Felicitări! Și...mai vrem și altele!
RăspundețiȘtergere