Scurt istoric sinoptic al zonei Teiuș - un reper turistic local

* prezentul articol se bazează pe prelegerea susținută de autor cu ocazia aniversării a 25 de ani de existență a Clubului Montan Caransebeș, eveniment ce a avut loc în data de 3 dec. 2019 în sala Corneliu Baba a Casei de Cultură "George Suru" din Caransebeș

Zona Teiuș reprezintă plămânul verde al orașului Caransebeș, o zonă de agrement ale cărei valențe turistice așteaptă a fi redescoperite.

Zona Teiuș - vedere satelitară (click pe imagine pentru mărire)

Localizare

Situat în partea de vest a orașului, în mod convențional Teiușul este localizat grosier ca fiind zona deluroasă dintre localitățile Poiana (în sud), Păltiniș (în nord), râul Timiș (în est) și satul Rugi (în vest). Pentru rigurozitate precizez că lunca aflată între Timiș și dealuri poartă numele de Sub Teiuș, iar "Parcul Teiuș" cuprins între cele două diguri de protecție (dâlme) ce include zona cu orășelul copiilor,  Ograda Gugulanului, stadioanele, până la podul de cale ferată al liniei Caransebeș-Băuțar nu face parte, de fapt, din ceea ce numim tradițional Teiuș ci poartă denumirea proprie de Șporn, deși prin abuz de limbaj locuitorii se referă și la această zonă ca fiind Teiușul. În fapt, Șpornul este doar o poartă de acces spre Teiuș, odată ce trecem pe partea cealaltă a Timișului pe vreunul din podurile existente.

Altitudinea maximă din zona Teiuș este înregistrată pe vârful Cucuiul Pleșii - 527 m, însă deși cu o idee mai mic, vârful Corcana (517 m)  este cel mai reprezentativ și bine cunoscut.

Istoric

Prima atestare scrisă referitoare la zona Teiuș am găsit-o într-un document  emis la 30.03.1447 prin care universitatea nobililor din Caransebeș atestă dreptul de proprietate al familiei nobiliare Matskási asupra unor părți de posesiuni din jurul orașului. 

Denumirea sub care se regăsește Teiușul la acea dată este sub forma Tys, ceea ce  corespunde ca grafie actuală lui Tűs.

Evidențiere a denumirii Tys în documentul medieval
ce cuprinde înșiruirea de denumiri de posesiuni ale familiei de Matskás

Așa cum am arătat și cu altă ocazie, în articolul intitulat Teiuș/Teuș - o dihotomie caransebeșeană, forma originală a denumirii acestei zone a fost Tövis, cuvânt ce are forma arhaică Tűs,  însemnând în limba maghiară loc cu spini, mărăciniș. Redarea în scris, în acea epocă, mai ales în documentele redactate în limba latină, a fonemul -ű se făcea prin litera -y, de aceea în documentul citat, Tűs apare scris ca Tys.

Teiușul a ajuns în posesia nobililor de Matskás ca nouă donație din anul 1440 a regelui Ungariei Vladislav I pentru serviciile fidele aduse constant de membrii acestei familii care au luptat vitejește cu turcii în apărarea graniței regatului,  distingându-se în special încă din vremea regelui Ludovic I, cel care răsplătește faptele acestor cavaleri prin donarea către ei în anul 1370 a unor moșii în zona Caransebeșului. 

În 1552 este atestată documentar prima dată o vie pe dealul numit Teiuș, documentul menționând denumirea zonei sub forma Thÿs.

Eviențiere a sintagmei latine: in promonthorio Thÿs vocato

La câteva decenii distanță, în 1585 se consemnează o ipotecare a unei vii aflată pe promontoriul Thews.

Cu altă ocazie, într-un document din 1643, scris în limba maghiară,  se amintesc mai multe vii situate pe dealul Teiușului:  «az Teouissi hegien».

Din toate  aceste referiri la vii, putem concluziona că din evul mediu și până la jumătatea secolului al XIX-lea zona este cunoscută  pentru viile sale, când invazia de filoxeră ajunge să  le distrugă.

Fragment de hartă militară pe care se observă viile din Teiuș - 1778
(click pentru mărire)

Vie atacată de filoxeră

Pe una din hărțile militare din 1778 ce înfățișează zona, sunt bine reprezentate viile existente în Teiuș. Datorită excelentei redări cartografice a formelor de relief, putem observa că viile se aflau cu precădere pe pantele cu expunere sudică, pentru a beneficia la maximum de razele solare. În afară de vii, pe aceeași hartă se pot observa în Teiuș păduri, grădini și zona arate, fără a fi evidențiate deocamdată locuințe.

În anul 1877, amintită sub forma  Theus, zona este descrisă de Pesty Frigyes, marele istoric bănățean,  ca un loc  romantic aflat pe malul râului Timiș, unde caransebeșenii serbează în prima zi a lunii mai reînvierea primăverii (sărbătoarea maialului). Acest entuziasm l-a pătruns pe Pesty atunci când a cutreierat Teiușul la picior, cu ocazia vizitei sale de documentare la fața locului, operație antemergătoare așternerii pe hârtie a operei sale de căpătâi (cuprinsă în patru volume): Banatul de Severin. Istoria Comitatului Severin, ce a văzut lumina tiparului în editura Academiei Maghiare de Științe din Budapesta între 1877-1878.

Idilă teușană: imaginea sărbătorii maialului în Teiuș, pe locul situat vis-a-vis de actualul amfiteatru
(imagine de la începutul sec. XX)

În 1878 se dă în funcțiune calea ferată Caransebeș-Orșova ce trece pe la marginea Teiușului, după ce trenul ajunge pentru prima dată în oraș în urmă cu doi ani.

Prin 1880 apar primele case de vacanță în această zonă. La început timid, apoi construcțiile devin mai dese. 

Fragment de hartă pe care se disting noile construcții din Teiuș (evidențiate cu roșu) - 1880

Comparând această hartă cu cea de mai sus, care ne înfățișează zona cu un secol mai devreme, putem observa cu ușurință apariția formelor de habitat uman: gospodării, sălașe și case de vacanță. 

Tot în anul 1880  se construiește un trainic pod de legătură între oraș și Teiuș, obiectiv ce facilitează dezvoltarea acestei zone. De asemenea, apar noi căi de acces către casele nou apărute.

Podul de lemn de peste Timiș ce ducea spre Teiuș, înlocuit în 1970 cu cel actual, din beton

Cubicist în timpul activității

În anul 1902, în timpul mandatului primarului Constantin Burdea,  începe, pe baza planurilor inginerului local Adalbert Forka, construcția primului dig de protecție al orașului numită îndeobște dâlmă,  cu muncitori aduși din zona Szeged, lucrările durând mai mulți ani. A fost nevoie de forță de muncă din afara localității datorită acțiunilor de sabotaj a lucrării înfăptuite de localnicii care aveau terenuri în zona Șoabe. Aceștia au considerat că această lucrare extrem de importantă pentru oraș împietează asupra drepturilor lor de pășunat, astfel că distrugeau noaptea ceea ce se edifica în timpul zilei. Cum muncitorii localnici nu mai voiau să lucreze la realizarea digului de frica amenințării țăranilor sabotori, au fost aduşi din zona câmpiei Szegedului muncitori maghiari care au reuşit să construiască în final dâlma sub protecția armatei. Acești muncitori,  la vremea respectivă erau denumiți îndeobște cubiciști  (cf. magh. kubikus), deoarece erau plătiți în funcție de numărul de metri cubi de pământ excavat și transportat cu ajutorul roabelor lor specifice.

La cumpăna secolelor XIX-XX se construiește în Teiuș pensiunea–cazinou Füszfás ce pune Teiușul pe harta turismului de vilegiatură.

Imaginea hotelului Füszfás pe o carte poștală de epocă.

Carte poștală-reclamă pentru vilegiatura Teiuș

Situat în inima Teiușului, o zonă verde și liniștită, turiștii pensiunii Füszfás aveau acces la:

- un ștrand cu cabine și bărci de închiriat

- două terenuri de tenis

- un izvor cu apă foarte căutată, prezentat atunci din considerente de marketing drept Izvorul fermecat - existent și astăzi

- un restaurant cu mâncare bună

- camere curate, iluminate electric

- liniște și aer ozonat

Pensiunea primea turiști din colțuri îndepărtate, ajunși pe aceste meleaguri datorită reclamei și bunului renume al afacerii. Citind verso-ul cărții poștale, se observă că cel ce a trimis-o era originar din localitatea Kőszeg, din vestul Ungariei, situată la cca. 630 km distanță de Caransebeș.

Versoul cărții poștale prezentate mai sus.

Consider că nu este deloc de neglijat părerea turiștilor cazați în Teiuș la pensiunea Fűszfás, părere ce reiasă din corespondența lor. În această carte poștală expeditorul scria:

„Îți trimit aici cele mai frumoase zone de agrement din Caransebeș. Zona aceasta este într-adevăr foarte frumoasă, doar că acum este din cale afară de liniștită. Nici măcar păsările nu cântă, cu toate că aici toamna este deosebit de plăcut.”,

În primii ani ai secolului al XX -lea ia avânt edificarea caselor de vacanță și a vilelor cochete cu arhitectură de inspirație austriacă,  înconjurate de ample spații verzi, grădini și livezi.

Vila procurorului regal Égi, situată pe actuala str. Vârful Pietrei. Azi în stare de avansată degradare.
-vedere din 1909 -

Vila Demeter construită în 1906, aflată pe aceeași stradă - acuarelă din anul 1956.
Această vilă este geamănă cu cea aparținătoare fam. Brecica, situată la 200 m distanță

Între 1913-1914 s-au făcut demersuri și lucrări în vederea înființării unui sanatoriu în Teiuș, la vila primarului de la acea vreme dr. Octavian Bordan, idee apoi abandonată din pricina începerii Primului Război Mondial.

Vila Bordan, azi Tătucu,  aflată în mijlocul unei magnifice grădini amenajată cu mult gust peisagistic.

După Primul Război Mondial continuă dezvoltarea Teiușului, se construiesc pe mai departe case de vacanță, chiar persoane din afara zonei fiind interesate de achiziționarea unor vile din Teiuș.

Vila Fűszfás devenită după război vila Ivan Popov,
ministrul de externe al Bulgariei (1940-1942) și din 1944 ambasador la București

Vila Moacă în  stil arhitectural Bauhaus - nou și neobișnuit pentru acea vreme.  

Anul 1931 continuă să refixeze Teiușul pe harta turistică. Se fac demersuri pentru declararea sa ca stațiune climaterică. Ia naștere Comisia locală climaterică (în cadrul Primăriei) având ca scop promovarea Teiușului prin diverse activități economice și sportive în zonă precum și înființarea unei halte CFR.

Nou înființata haltă CFR Teiuș - foto din 1936
Era situată vis-a-vis de unde se află acum

În 1932 regiunea Teiuș este declarată localitate climatică. Se constituie Comisia locală climatică Teiuș, subvenționată de autoritățile locale pentru acțiunile de promovare. Totodată, se înființează halta CFR Teiuș, loc în care opreau și trenurile accelerate, aflată vis-a-vis de unde este acum clădirea haltei. 

Anul 1936 vine cu multe noutăți în Caransebeș:

- ia ființă Clubul Turistic Bănățean, membrii fondatori având legături strânse cu zona Teiuș dar și cu autoritățile locale, ei fiind funcționari superiori, medici, farmaciști, ofițeri.

- activitatea turistică în Teiuș trece în subordinea ONT, înființându-se în acest sens Oficiul local de cură și turism Caransebeș cu buget propriu, ce înlocuiește Comisia locală climatică.

- se înființează Aeroportul Comunal Caransebeș cu scop turistic, în contextul amplasării de aeroporturi în apropierea zonelor turistice și climaterice.

- în fiecare zi de duminică, pe locul actualului amfiteatru, cânta fanfara Batalionului 2 grăniceresc de gardă, plata pentru instrumentație făcându-se de către Oficiul local de turism.

Pagină din revista C.T.B. a Clubului Bănățean de Turism - reclame 

Nici în sezonul rece nu era neglijată activitatea în Teiuș: iarna erau amenajate locuri pentru patinaj, o pârtie de schi, un teren de slalom, două pârtii pentru săniuş şi o pârtie de bob – ce pleca de sub Vf.Corcana şi cobora în 2 km cca. 300 m diferență de nivel. 

Stațiunea climaterică are succes, astfel că aici veneau să se relaxeze turiști din țară dar și din Ungaria, Franța, Austria,  Germania, Iugoslavia. În 1935 și 1936 au fost înregistrați 95 turiști străini și 324 din țară.

În 1939 autoritățile transformă  zona dintre podul peste Timiș și halta CFR Teiuș  în parc prin plantarea de arbori de-o parte și alta a aleii către haltă, obținându-se o populară promenadă.

Anii de după cel de al Doilea Război mondial vin cu decizii nefaste pentru zona noastră.

- 1948: are loc trecerea forțată în proprietatea statului a tuturor activităților economice, toate unitățile de cazare din Teiuș desființându-se, iar cele de alimentație publică devenind de stat

- 1950: mare parte din vilele și casele de vacanță sunt „naționalizate”, în fapt preluate abuziv de către stat. Au fost transformate în case muncitorești cu grave consecințe privitoare la întreținerea lor, fiind distruse datorită lipsa de interes și civilizație a celor ce le ocupau. Peste o jumătate de veac, unele au fost redobândite în stare aproape de ruină de proprietarii de drept sau de moștenitorii acestora.

Imagine sumbră a vilei Demeter distrusă în perioada comunistă - foto din 2002
În stânga imaginii, autorul acestor rânduri contemplând gradul de avarie al casei ce urma să fie reabilitată

Cu toate neajunsurile, și în anii "epocii de aur" Teiușul a cunoscut și lucruri bune:

·1960-1990: au luat ființă în Teiuş noi baze sportive și de agrement precum Ștrandul Tineretului cu două bazine, un amfiteatru în aer liber, două stadioane, un club de atletism,   tenis şi baschet. S-au făcut lucrări de amenajări hidrotehnice. A fost deschis motelul Tibiscum dotat cu restaurant și căsuțe pentru camping. S-a deschis terasa Ograda Gugulanului, un loc îndrăgit de caransebeșeni chiar și în ziua de azi când există multiple opțiuni.

Motelul Tibiscum cu camping și restaurant. Azi scos din funcțiune și aflat în stare de degradare.

·a fost înființată o tabăra pentru elevi pe malul Timişului, lângă Cotitură ce dispunea de mai multe căsuțe din lemn și un pavilion administrativ iar în apropiere se afla și cantina taberei numită Pescărușul. 

După schimbarea de regim din 1989, Teiușul cunoaște în continuare schimbări în bine:

·din 1992 au început să aibă loc anual Serbările Verii în cadrul Ștrandului Tineretului, în organizarea neobositului Ioan Cojocariu - „Coajă”, cel ce astăzi este directorul Casei de Cultură "George Suru" din Caransebeș.

·în 1995 s-a construit la inițiativa și prin efortul fizic și organizatoric al însuflețitului alpinist Cornel „Coco” Galescu, un panou de cățărare pentru amatorii alpiniști care inițial își realizau antrenamentul în plopii din apropierea intrării stadionului CFR. Panoul de escaladă era la acea dată al doilea construit în România pe structuri artificiale, după cel al clubului RATB din capitală.

Concurs de escaladă la panoul de cățărare - 1996

·2003: s-a inaugurat în Teiuș Parcul de Sculptură Monumentală, loc în care sunt amplasate cele 33 de operele în lemn de gorun ale artiștilor ce au participat la simpozionul anual de specialitate. 

În fiecare vară au luat naștere din mâinile sculptorilor creații cu variate teme, abstractul fiind, se pare, cel mai îndrăgit concept. 

Ultima ediție a simpozionului de sculptură în lemn a avut loc în 2009, următoarele ediții fiind destinate materialelor mai durabile.

·2007: în cadrul proiectului TEIUȘ – TUR derulat de Clubul Montan Caransebeș cu sprijinul Fundației Alcoa și a  Primăriei Caransebeș au fost amenajate în cuprinsul Teiușului circuite turistice pentru toate vârstele și categoriile sociale.

· s-au marcat peste 200 km de poteci; 

· s-a întocmit prima hartă a traseelor turistice din Teiuș

Harta traseelor turistice din Teiuș -2007

·2013: în cadrul Clubului Montan s-au realizat două panouri informative cu privire la traseele turistice din Teiuș, redate pe o nouă hartă, întocmită spre  a fi mai prietenoasă cu segmentul tânăr de turiști pentru a-i îndemna la mișcare și recreere în aer liber.

Panourile au fost amplasate în două locuri de acces înspre Teiuș: unul la începutul punții pietonale de peste Timiș,  dinspre  Parcul Teiuș, iar celălalt pe gardul pizzeriei aflate imediat dincolo de liniile de cale ferată, la haltă. 

Momentul amplasării unuia dintre panourile informative pe gardul Pizzeriei Arx Rustica din Teiuș -2013
În imagine de la stânga la dreapta: subsemnatul, veșnic tânărul Mircea Socaciu, Coco Galescu. Printre spectatori, cu spatele: Kitty și Andrei Galescu

· în prezent: traseele din Teiuș sunt disponibile pe dispozitivele electronice GPS, precum și în aplicațiile turistice mai uzuale bazate pe OpenStreetMaps, ele fiind adăugate și modificate continuu, în mod voluntar de contributori.

Traseele din Teiuș prezente în aplicația turistică germană Reit- und Wanderkarte.