Începuturile ciclismului la Caransebeș

Fotografie a unei cărți poștale ce surprinde un biciclist
pe strada principala a orașului, încă neasfaltată.
(foto ante 1910)

Ca urmare a desființării Regimentului de Graniță în 1872 și intrarea orașului în ceea ce se numește Era Constituțională, populația locală crește exponențial prin așezarea aici a unei diverse  categorii de locuitori: funcționari, meseriași, comercianți, medici, farmaciști, avocați ș.a., veniți din tot cuprinsul Ungariei. Tot acest aflux de resurse umane proaspete face ca viața socială și culturală a orașului să pășească pe o treaptă superioară, și, la fel ca în alte orașe mai emancipate, lumea a început să adopte ca hobby sportul.
În mod particular, ciclismul  a început să fie practicat la început mai mult ca sport și mai puțin ca un mijloc de deplasare. Însă cu trecerea timpului, bicicleta a devenit și în această urbe tot mai populară ca mijloc de transport, fiind apreciată pentru gradul mare de utilitate și disponibilitate.

Bicicleta a fost inventată sub forma sa de velociped în jurul anului 1860 de către parizianul Pierre Michaux, care a atașat pedale drezinei cu două roți existente până atunci. Velocipedul a fost modificat în ceea ce cunoaștem noi azi drept bicicletă prin 1883-1884 de către englezul John Kemp Starley, care a construit prima bicicletă cu roți egale și transmisie pe lanț.

Bicicleta "safety cycle" a lui Starley din 1886 în colecția
British Motor Museum. *) 

Bicicleta lui Starley a fost cunoscută sub denumirea de safety bicycle sau pe scurt, safety. Întrucât trenul de rulare era rigid, în 1888 bicicleta a fost echipată cu anvelope de cauciuc pentru o mai ușoară manevrabilitate și un mers mai comod.

Cum bicicleta a cunoscut o răspândire rapidă, chiar dacă nu era foarte accesibilă ca preț, aceasta a fost îndrăgită și în Caransebeș și mai mulți locuitori cu dare de mână își procură biciclete pe care, la început, le folosesc mai mult în scop sportiv dar șic ca mijloc de locomoție. Pentru a ține pasul cu vremurile, ei constituie la Caransebeș primul club de cicliști amatori având denumirea oficială „Karánsebesi Kerékpár- és Sport Klub”, în traducere Clubul caransebeșean de ciclism și sport ce se transformă în Asociația caransebeșeană de ciclism și sport, organizație non-profit cu acte în regulă, avizarea statutului acesteia de către Ministerul Regal de Interne Maghiar fiind publicată în Monitorul Internelor[1] în anul 1898. Asociația locală a cicliștilor își avea sediul pe strada Principală în interiorul Hotelului Lichneckert – Pomul Verde, iar președintele acesteia era în anul 1898 Gustav Perlfaster, iar din 1902, Karl Schwab, ambii oameni de afaceri din localitate.

Încă înainte de constituirea asociației, în timpul cât aceasta a funcționat fără personalitate juridică, probabil sub forma clubului, membrii acesteia au reușit prin efort financiar propriu construcția unei piste pentru concurs în lungime de 333,3 m, având o lățime de 5 m și pe o diferență de nivel de 1,25 m. Aceasta a fost inaugurată la 19 septembrie 1897, cu ocazia primului concurs de ciclism din istoria orașului Caransebeș.

Informații privind evenimentul au fost publicate în cotidienele centrale de profil, precum ar fi ziarul budapestan Sportvilág[2]. Din datele deținute nu putem determina unde se afla această pistă construită de bicicliști și cum arăta ea, putem  doar specula că era o pistă asfaltată aflată pe un teren privat, probabil undeva în Teiuș. În 1895 s-a început asfaltarea trotuarelor orașului, deci este posibil ca și pista să fi fost realizată prin intermediul firmei ce executa aceste lucrări.

Primul concurs de biciclete ce s-a ținut în Caransebeș s-a organizat sub patronajul primarului de la acea dată, Constantin Burdia, un fel de factotum al orașului, un om influent și omniprezent în tot ceea ce însemna pe atunci viața socială, economică și politică a localității și zonei, plin de inițiativă în sensul modernizării și propășirii materiale a urbei și a lui personală. Este plauzibil să credem că însuși concursul de ciclism s-a ținut la inițiativa sa, fiindcă evenimentul a beneficiat de o largă publicitate media în gazete centrale, a primit  oaspeți și participanți din alte orașe, constituiți și aceștia în asociații de profil, într-un cuvânt, a avut o organizare amplă ceea ce era puțin mai greu de realizat de către simplii membrii pasionați ai ciclismului caransebeșean.

Fiind primul concurs de ciclism din oraș, consider oportun să amintesc câte ceva despre desfășurarea sa și despre participanți.

La concurs au participat pe lângă membrii asociației caransebeșene și cicliștii constituiți în alte două organizații din Banat, și anume asociațiile Villám din Lugoj și Velocitas din Timișoara, ambele reprezentate inclusiv de președinții sau vicepreședinții lor. Pe lângă acești oaspeți, la concurs au mai evoluat și alți bicicliști din regiune, neafiliați. Primirea oaspeților s-a făcut dimineața, începând cu orele 10 când a ajuns în gară trenul din direcția Timișoara-Lugoj.

Concursul a fost compus din nu mai puțin de șapte întreceri, fiecare premiate distinct.

Întrecerile ce au avut loc și câștigătorii lor au fost după cum urmează:

1. Întrecerea de deschidere a concursului - 2000 m, participare liberă

Locul I. Rudolf Sommer (Lugoj) – medalie mare de argint

Locul II.  László Kraus (Lugoj) - medalie mică de argint

Locul III.  Karl Twerasser (Caransebes) - medalie mică de bronz.

Au mai participat: : Ferencz Ferschitz (Timișoara) și György Patzel (Lugoj).

2. Întrecerea începătorilor  - 2000 m, participare liberă

Locul I. Johann Fischer (Caransebes)

Locul II. András  Deák (Caransebes)

Locul III. Friedrich Grochowina (Caransebes)

A mai participat: Ludwig  Knirsch (Lugoj). Acesta și-a pierdut pedalele în ultima tură, fiind descalificat.

3. Întrecerea principală – 4000 m

Locul I.  Ferencz Incze (Oravița) – premiul de onoare al juriului și medalie mare de argint

Locul II. Rudolf Sommer (Lugoj) – medalie mică de argint

Locul III. Karl Twerasser (Caransebeș) – medalie mică de argint

4. Întrecerea de ciclism artistic  - participare liberă

Locul I.  Ferencz Incze (Oravița)

Locul II. László Nascitz (Lugoj)

Locul III. László Kraus (Lugoj)

Au mai participat și György Patzel și Ludwig Knirsch, ambii membri ai asociaței Villám  din Lugoj.

5. Întrecerea pentru premiul doamnelor – 2000 m, participanți doar din Caransebeș

Locul I. Karl Twerasser  – medalie mare de argint și premiul special al doamnelor din oraș (nu știm în ce a constat).

Locul II. Johann Fischer – medalie mică de argint

Locul III. Friedrich Grochowina – medalie de bronz.

Au mai fost prezenți la start și:  Karl Lindner (vicepreședintele asociației),  Gheorghe Novac și András Deák, acesta din urmă fiind descalificat, căzând de pe bicicletă.

6. Întrecerea domoală – 333,3 m

Locul I.  Ferencz Incze (Oravița) – medalie mare de argint

Locul II. Ferencz Ferschitz (Timișoara) – medalie mică de argint

Locul III.  László Kraus (Lugoj) – medalie de bronz.

7. Întrecerea de consolare – 1000 m

Locul I. Ferencz Ferschitz (Timișoara)

Locul II.  György Patzel (Lugoj).

Dintre participanții la concurs,  remarcăm pe dublul câștigător Friedrich Grochowina, ceasornicar și mecanic, mic întreprinzător, surprins în alăturata fotografie de epocă, alături de motocicleta sa, aceasta fiind prima de acest fel din oraș. Se observă că firma sa avea ca obiect de activitate și comercializarea bicicletelor, fiind probabil singurul comerciant din oraș de la care cetățenii  își puteau procura biciclete în acea perioadă. Sediul său se afla în centrul orașului, la parterul clădirii ce adăpostea Institutul Teologic, clădire ce a fost demolată la începutul anilor 1980 în vederea construirii magazinului universal Timiș, azi Euro Shopping Mall.

F. Grochowina în fața magazinului său din centrul
Caransebeșului. (cca. 1910)

Mulți ani la rând, Grochowina s-a ocupat cu vânzarea și repararea ceasurilor de la cele de mână până la orologiile de biserici, mașinilor de cusut, a gramofoanelor și  bicicletelor, a instalat aparate de telegraf și telefon în casele cetățenilor, așa cum reiese dintr-o reclamă a sa din 1927.[3]

Cercetând o fotografie a detașamentului de pompieri voluntari din Caransebeș făcută în primii ani ai secolului XX, observăm două biciclete prezente în poză, putându-ne face o imagine despre modelul de biciclete folosit în acea perioadă. Totodată, bicicletele așezate în prim-planul fotografiei indică faptul că membrii pompieri, sau cel puțin bicicliștii care făceau parte din această organizație de utilitate publică, își etalau cu mândrie acest mijloc de transport ce constituia o noutate pentru acea vreme.

Pompierii voluntari din oraș
etalându-și echipamentele, printre care
și bicicletele. (cca. 1904)

Sigur că, odată cu trecerea timpului, fabricarea bicicletelor a început să se facă în serii tot mai mari, acestea devenind dintr-un obiect de lux un mijloc util de deplasare eficient și ieftin, accesibil unor clase tot mai largi de oameni.

Asociația caransebeșeană  de ciclism și sport își continuă activitatea, astfel că și în anul următor, în 5 iunie 1898  organizează a doua ediție a concursului de ciclism din localitate, concurs ce va consta de data aceasta în opt întreceri, o nouă probă fiind introdusă și anume Întrecerea tinerilor. Ca noutate,  câștigătorii aflați pe locul întâi la fiecare întrecere (cu excepția întrecerii speciale a membrilor asociației locale și a celei de ciclism artistic) au fost premiați în bani, cu premii de câte 2, respectiv 3 coroane, pentru întrecerea principală.

Despre viața asociației nu se mai știe nimic după începerea Primului Război Mondial, această nenorocire care s-a abătut în 1914 asupra Europei afectând puternic și viața socială a caransebeșenilor.
În anii care au urmat conflagrației mondiale, o parte din membri au plecat din oraș, alții nu s-au mai întors din război. În plus, asociația fiind constituită înainte de război și având ca membrii în mare parte persoane de origine germană și maghiară, aceasta nu era o organizație pe placul noilor autorități care vedeau în astfel de grupări civice ori culturale elemente dușmănoase statului român,  iar ca urmare nu erau sprijinite oficial spre a-și continua activitatea. Un exemplu concret în acest sens este catalogarea de către autorități drept „iredentiste și anti-românești” a tuturor asociațiilor voluntare de pompieri din Ardeal și Banat, cerându-se pe linie instituțională dizolvarea lor, caz de care s-au lovit și pompierii voluntari din Caransebeș.[4] În aceste condiții descurajante, Asociația  caransebeșeană de ciclism și sport a dispărut, dizolvându-se de facto.

Farmacistul caransebeșean Elemér Demeter
 cu bicicleta înmatriculată cu nr. 1546 **)

În perioada interbelică bicicletele au fost supuse înmatriculării la Poliție [5] (la fel ca și autovehiculele) și impozitării drept mijloace de transport, fapt care nu a ajutat la răspândirea lor. Însă cu toate acestea, tot mai mulți locuitori și-au procurat biciclete utilizate, cel mai adesea, pentru transportul propriu la și de la locul de muncă. Pe toate bicicletele trebuia expusă o plăcuță numărul de înmatriculare, aceasta având formă rotundă, fiind prinsă de cadru cu un colier.
Venirea celui de-al doilea Război Mondial a adus cu sine un val de rechiziții ce au vizat inclusiv bicicletele populației. Prea puține persoane au reușit recuperarea bicicletelor rechiziționate ori a contravalorii acestora.
În urma ordinului de rechiziționare primit de la autorități, locuitorii trebuiau să predea bicicletele, primind în schimb chitanțe sau chitanțe provizorii pe baza cărora, la momentul stabilit de stat, ar fi trebuit să își poată recupera bunurile în natură dacă acestea mai existau, ori contravaloarea lor stabilită la momentul rechiziției.

Ordin de rechiziție și chitanță pentru bicicleta cu nr.1546, cea din
fotografia anterioară. (1939) **)

Surse bibliografice și observații

1 - Statutele asociației „Karánsebesi kerékpár- és sportegyesület” sunt avizate sub nr. 93.984/98, publicarea avizării făcându-se în Belügyi Közlöny nr. 20 din 15.10.1898

2- Sportvilág, Budapesta, nr. 39/1897, pag. 3

3- Foaia Diecezana, Caransebeș, nr. 41/09.10.1927, pag. 8

4- ANSJ Timiș, fond Prefectura Judeţului Severin, dosar nr. 24/1924, filele 172-173, 176–190

5- Prin legea nr. 213/1929 asupra circulației pe drumurile publice

* - Fotografie făcută de Karen Roe, Bury St Edmunds, Suffolk, UK, United Kingdom (British Motor Museum 09-2016) [CC BY 2.0 (https://creativecommons.org/licenses/by/2.0)], via Wikimedia Commons
** - Fotografii din arhiva familiei Demeter din Caransebeș