Aniversare a 110 ani de la instalarea podurilor de fier în Caransebeș

Anul acesta se împlinesc 110 ani de când au fost construite podurile de fier de peste Sebeș, respectiv,  cel de peste Timiș. Deși nicicare nu mai este deschis circulației, ele încă stau la locul lor, mărturie a milioanelor de pași care le-au străbătut. Ambele poduri metalice au fost montate pe actualele amplasamente în anul 1903, înlocuind podurile din lemn folosite înaintea lor. 

Podul din 1903 de peste Timiş
la  scurt timp după construcţie

Podul ce traversează râul Timiș a fost achiziţionat în 1903 de la Trezoreria Ungară prin angajarea unui împrumut ce urma a fi restituit din taxele percepute la trecerea lui de către căruţe şi alte vehicole. Taxa resprectivă era numită vamă, ea fiind percepută în acel loc de sute de ani, în cuantum diferenţiat în funcţie de vehicol şi încărcătura acestuia. Exploatarea lui s-a făcut circa 70 de ani, fiind la dispoziţia circulaţiei pietonilor, căruţelor, autoturismelor şi camioanelor până în anii 1970 când s-a construit actualul pod de beton cu pasarela aferentă şi care a preluat mai apoi sarcinile rutiere până în ziua de astăzi. În prezent podul este închis circulaţiei, pe el mai traversând doar pietonii care au treabă prin zona respectivă. 

Podul de fier arcuit din 1831

Prima atestare documentară a existenţei în acest loc a podului a cărui trecere era condiţionată de plata vămii este regăsită la data de 13 mai 1687 în jurnalul lui Sándor Pál, călător care întorcându-se dintr-o misiune diplomatică la Constantinopol aminteşte de acest pod la trecerea lui prin Caransebeş. Hărţile militare austriece (ridicarea topografică iosefină) indică şi ele existenţa podului în acel loc, dovedind astfel continuitatea existenţei unui pod în locul respectiv. Fără îndoială podurile care au existat aici erau confecţionate din lemn de stejar, tehnologia podurilor metalice apărând mai târziu.

Maderspach Károly
inginer

În toamna anului 1841 a început construcția peste Timiş a unui pod arcuit din fier, dotat cu ornamente şi statuete şi care prezenta două fire de circulaţie pentru vehicole şi unul pentru pietoni. Deschiderea sa era de 46 de metri iar lăţimea de 10 m, podina fiind realizată din fosnă de gorun.  Lucrarea a fost realizată la comanda şi pe spezele administraţiei militare bănăţene de către firma Maderspach–Hoffmann din Rusca Montană după planurile inginerului Maderspach Károly, artizanul mai multor poduri metalice din zonă şi inventatorul unei tehnologii noi de realizare a acestora. Acest pod a rezistat până în vara anului 1897 când a fost scos din uz datorită faptului că devenise nesigur circulaţiei din cauza degradării sale în timp. 

Podul din fier arcuit construit peste Timiş în 1841

Cu titlu provizoriu în 1898 a fost construit un pod de lemn, chiar lângă cel din fier arcuit, cu câţiva metri în amonte de acesta. Urme ale stâlpilor de susţinere ale acestui pod sunt încă vizibile în apa Timişului, în apropierea malurilor. Acest pod temporar avea o lungime totala de 78 de metri, fiind construit în mare parte din lemn de brad, având doar podina din gorun. Orizontul de timp planificat pentru folosinţa acestuia era de 5-6 ani, iar un inventar întocmit la începutul anului 1902 îl menţionează ca fiind în bună stare de exploatare.

În fundal se observă podurile existente atunci:
 cel vechi, din fier arcuit, scos din uz
 şi cel temporar, din lemn, în faţa lui

Podul de peste râul Sebeş a fost amplasat şi el tot în anul 1903, înlocuind un pod de lemn care asigura traversarea peste apă a celor care circulau în şi din direcţia Caransebeşul Nou. Acesta a asigurat trecerea peste Sebeş până în anii '70 ai secolului trecut când modernizarea a atras după sine nevoia construirii  unui pod care să reziste traficului greu. Astfel, vechiul pod, a fost dublat prin altul nou, construit din beton care a preluat circulaţia auto şi pietonală, cel vechi fiind lăsat doar pentru circulaţie pietonală. În prezent, podul stă şi se degradează sub amprenta  necruţătoare a timpului, nefiind nicicum pus în valoare.

Vechiul pod de lemn de peste Sebeș

 
Undeva la culmea nesimţirii, în anul 2012 cineva s-a servit cu vreo 2 metri de profil metalic pe care l-a tăiat din mâna curentă a podului, stricăciune ce a fost reparată de autorităţi prin înlocuirea părţii dispărute cu alta, din păcate însă nu de aceleaşi dimensiuni, astfel că zona a rămas afectată.

Podul de peste Sebeş, construit în 1903

Ca opinie proprie, ambele poduri care au trecut, iată de aniversarea de 110 ani, ar trebui puse în valoare prin integrarea lor în peisajul urban modern. Cea mai simplă metodă ar fi vopsirea lor şi amplasarea de aranjamente florale pe elementele structurale ale podurilor, desigur cu speranţa că nu vor fi furate.